Suflete singure

O lume de oameni singuri… Ne sunam si vorbim ore in sir. Ne trimitem melodii si radem impreuna la poze pe facebook, ne intalnim in miez de seara si ne spunem pasurile, dar suntem singuri. Fiecare are durerile lui, momentele cand adoarme plangand, suferinta pe orice plan si prietenii nu sunt niciodata langa el. Desi interesati de starea lui, cu sfaturi si umeri de plans pe ei, durerea se traieste in singuratate. Ei nu sunt niciodata acolo cand ai mai mare nevoie. Nimeni nu-ti intelege viata, motivele pentru care te porti cum te porti, deciziile sunt intotdeauna gresite in viziunea lor pentru ca nu traiesc in locul tau. Daca ar vedea cat de greu e,sa existi,sa continui, sa ridici capul,sa alegi,sa mentii relatii cu cei din viata ta, nu te-ar mai judeca.

Fiecare clipa e minunat de relaxanta si groaznica prin propria fiinta si-ti vine sa plangi si sa razi in acelasi timp. Starea asta te consuma,te omoara. Simti ca o sa innebunesti si daca te intreaba cineva ce ai,de parca ar observa cineva,de parca te-ar simti cineva,nimeni nu te cunoaste, era cineva care te simtea si te intreba ce ai pana incepeai sa spui printre lacrimi tot, dar nu mai e acolo, spui ca nu vrei sa vorbesti despre asta. Cei care sunt acolo,respiri langa ei,te uiti in gol,ti se umplu ochii de lacrimi si ei nu vad nimic. Prea preocupati cu problemele lor,nu te vad ca suferi,nu te inteleg,nu te ajuta cu nimic. De la o vreme nu mai stiu ce sa-ti spuna sa redevii ce erai si asa ca se indeparteaza. Te lasa singura sa-ti treaca. De parca orice problema se rezolva certandu-te cu sinele. As vrea sa fie cineva acolo sa-mi ia mana intr-a sa si sa imi vorbeasca,apoi sa ma asculte,sa incerce sa ma inteleaga si sa ma tina in brate pana m-as simti mai bine sau as adormi. Era cineva care stia exact ce sa-mi zica desi nu-i ziceam niciodata asta, dar nu mai e. Niciunul din cei ce contau nu mai sunt. Nu mai sunt acolo,langa sufletul meu cand e gata sa se arunce in gol doar ca sa se piarda pe sine cu ale sale rani, sa uite,sa scape.

Image

Nimeni nu stie cand plangi infundat sa nu fi auzita, cand iesi afara si stai in frig privind stelele minute in sir, pana cand frigul ti se strecoara in oase si te gandesti la orele de vara cand stateai pe pragul usii si privind la stele vorbeai cu orele. Stelele-s aceleasi,aceeasi frumusete rapitoare in linistea si calmul noptii,in sclipirea lor ,tu ai aceiasi ochi ca-ntotdeauna doar celalalt,cel de la capatul firului lipseste. De fapt lipseste si firul. Avem telefoane mobile. Guri care au uitat sa spuna vise, soapte de iubire. S-a inchis si am ramas doar cu ochii. Tematori sa priveasca ziua,sorb cu bucurie si fantezii romantice frumusetea stelelor in nopti cu ger cand respiratia se vede alba iesind din nari si totul pare de vis. Totul e de vis,doar absenta lui strica tot si nu implineste visele. As vrea sa fi fost acolo cand am nevoie de el. Imi promisese ca va fi cu mine in clipele grele, dar a uitat de mine si de ce mi-a zis candva. Poate ca vorbele nu o sa demonstreze nimic. Poate nu mai crezi, nu mai cred in ele, dar faptele, ele vorbesc. Uita-te-n ochii mei, vezi cate simt pentru tine? Daca nu, inseamna ca esti orb. Uita-te la palmele noastre cum se potrivesc perfect.Ce zici de asta?Nu e un miracol? Uita-te la buzele noastre sarutandu-se. Nu se completeaza la fix? Nu e magie aici? Daca nu o vezi inseamna ca inima ta e oarba.Deschide-i ochii si mai simti macar o data in viata asta ce simteai candva. Priveste-ma cu aceiasi ochi magici. Atat te rog.

O clipa de fericire,chelner inainte sa mor.

Mi-au inghetat degetele pe tastatura si scriu gresit asa ca tac. Atatea am de zis, dar nu mai vorbesc despre ce simt, ce gandesc. Nu e nimeni aici sa inteleaga, deci nu are rost sa continui.

Dragoste de gheata

Când stau singura în blocul meu de gheaţă

Şi cânt de frig sau de suflet

Mă gândesc,e dureros procesul,

Că fără tine mă topesc,

Şiroaie de sânge cald curg,

Gânduri ca păsări zboară spre tine…

 

 Sunt prizoniera propriei iubiri.

Mă-ncătuşează şi mă strânge

Încorsetată în blana de vulpe polară.

Stau cu ochii în foc,să ia şi ei

Ceva din căldura nopţii în iglu

În nordul îngheţat şi solitar.

 

Nu am trup,ce să privesc în oglindă?

Nici oglindă nu am.Nu-mi trebuie.

Mă oglindesc şi înot în privirea ta.

În nopţile cu vânturi reci

Ce suflă gheaţa în ochii tăi,

Ne îmbrăţişăm la un capăt de lume

 

Iar lacrima ta,din suferinţa ciobului gheţii

Născuta,se face râu la picioarele noastre.

Aureola e atunci curcubeu.

Noi stăm pe malul râului şi pescuim:

Vise,apoi le împărţim frăţeşte…

În nopţile reci vânăm vulpi polare,

 

Fugim pe caii viselor.Praf stelar

Se ridică în spatele copitelor cailor de foc şi vânt.

Nu avem cuvinte în guri.

Avem doar guri ce mesteca foc şi jar

Ce topesc gheţile în plus.

Când ne ţinem de mâini

 

Curge lava pe zăpadă

Şi focul se varsă lent în apă.

Spală ploaia a soarelui faţă,

Ziua vine grabită când pleacă

Noaptea întunecată,cu stele mici,

Puncte îndepărtate din Universul mare,rece.

 

Dacă te primesc în iglu-ul meu

Mic şi strâmt,se stinge focul din sobă.

Se-aprinde focul în noi.

Arzi mocnit în patul fără lemn în el.

Când apari în pragul uşii

Un zâmbet cald şi ochii se prefac

În gheaţă albastră,diamant aproape alb.

 

Tot întunericul de afară intră la noi

Şi stinge viziunea asupra timpului.

Se stinge focul în şemineu,

Zorii vin mai greu.

Mă găsesc în bratele tale,

În somn şi în vis….

Inevitabil!

Cu unii oameni nu poti vorbi nimic.Le ceri un sfat si te acuza de chestii de care chiar nu te faci vinovat.Cand le explici situatia cu calm tot ei se simt raniti,o iau cu santaj emotional,lacrimi,trantit usi,reprosuri si amenintari.De la o vreme nu-mi mai pasa.Supara-te!Nu ar fi prima oara si nici ultima cand abandonezi o discutie cu vorbe murdare pentru ca nu intelegi modul meu de a privi lucrurile.Traim intr-o lume murdara,cu oameni cu idei tampite,idie preconcepute,traditionalism care taie aripile ideilor noi.

Ca sa faci acel om fericit doar munca fizica s-ar pune.Bullshit!Cine a zis ca a sta la cratita si a turna la copii ar fi scopul vietii si menirea femeii?Ce prostie!Deci munca intelectuala,incercarea de a-mi depasi conditia nu conteaza?E ok,e perfect daca as sta toata ziua sa deretic prin casa,sa fac lucruri inutile pentru ca in 24 ore e la fel?Da?Am mai facut asta ca o tampita si nu ai observat!Acum zici ca ai fi multumita daca ai vedea ca fac x,y,z.Sa fim seriosi!Cand fac astea esti prea obosita sa schitezi un zambet si sa arati ca ai observat.Cand dai cuiva un deget,iti ia toata mana pentru ca nu se poate satura si e vesnic nemultumit.Nu mai bine nu-i dai niciun deget?

Orice discutie degenereaza,deci ne retragem fiecare in chilia ei si injuram in sine.Mai zici ca ma iubesti.Uneori am impresia ca urasti tot ce tine de mine,de personalitatea mea,de pasiunea mea,incapatanarea si calmul meu si totusi,eu sunt proasta care te ridica atunci cand cazi.Eu,de fiecare data.Imi calc pe inima,pe imensul orgoliu,pe rani si uit de mine incercand sa-ti repar tie sufletul,demnitatea,creierul,starea de spirit.

Se pare ca unele eforturi sunt inutile.Pe cine ajut,se ridica si pleaca.Nu ma mai recunoaste.Ce stupid.Sa investesti suflet in orice om,sa-i fi alaturi si sa te lase cand ajunge sus,uita cine l-a ajutat.Probabil ca asta e in caracterul unor oameni,sugatori de sprijin moral si abandonatori,nerecunoscatori.

Bine,fie!

De aici incolo o sa fiu acolo sa sterg lacrimi,sa bandajez rani,sa am grija doar de oamenii care merita,care chiar ma plac si care tin la mine.Restul nu mai conteaza.Asta,asa pentru ca chiar aveam 3 zile consecutive bune.Trebuia sa stiu ca o sa se intample ceva sa-mi stric optimismul.Inevitabil!Dupa o pastila de bucurie,3 cani de ceai de fiere!

Ma retrag in scris cursuri.Trec eu si peste asta si oricate ar veni,desi nu stiu cat suflet o sa-mi ramana la final.Probabil ca voi fi o scorpie insensibila,dar impacata cu propriul eu.Macar voi fi linistita.

 

Multumesc!

Multumesc tie ca existi,si tie,si tie,si tie si tuturor oamenilor buni si inteligenti,cu suflet imens pe care ii stiu.

Multumesc oamenilor din autobuz care iti fac biletul zambind cand nu ajungi la compostor.

Multumesc celor care iti zambesc cand urci in fuga in tramvai.

Multumesc celor care iti explica orice ai intreba fara sa se enerveze.

Multumesc celor care stiu sa spuna “multumesc”,”o zi buna”,”buna dimineata”,”noapte buna”,”o zi superba”.

Multumesc celor care mai cred ca exista oameni buni si sentimente luminoase,celor care mai cauta un loc in care sa se afirme si sa fie fericiti.

Multumesc celor care nu m-au acceptat in mijlocul lor la o vreme si celor care m-au acceptat si chiar iubit asa cum sunt.

Multumesc tuturor criticilor,celor care mi-au zis “nici dracu n-o sa te placa asa” si celor care au zis “as vrea sa fiu acolo cand ai probleme”,celor care au zis “adio” si celor cu “buna”,celor care mi-au raspuns la intrebarea “unde e statia de x tramvai?” pusa mamei la telefon si celor care m-au pipait in autobuz sau m-au calcat pe picioare.Din toate am invatat ceva.Am descoperit de ce oameni vreau sa ma inconjor,cati oameni minunati exista si cati oameni ingrozitori.Cata intoleranta si rautate atata bunavointa si bunatate neprefacuta.

Multumesc celor 2 oameni care ma asteapta de 5 ani jumate cu mancarea calda in loc sa manance fara mine.Multumesc celor care ma suna sa-i ajut la teme si celor care isi amintesc sa ma sune de ziua mea.Celor care ma vad asa cum sunt si celor care ma plac pentru tot ceea ce sunt,nu pentru parti.

Multumesc celui care a pus pe tava de la taierea turtii stiloul pentru ca si acum am o pasiune pentru el si voi scrie toata viata cu el,desi mereu altul pentru ca e greu sa gasesti ceva de calitate.Multumesc cui mi-a pus pixul in mana si a avut rabdare sa ma invete sa scriu.Multumesc celei care si-a spart un dinte ducandu-ma in brate pe o ulita acoperita de gheata lucioasa.Multumesc celor care ma leganau in nopti lungi si nu se enervau cand le ziceam vazandu-i ca au adormit “nu ma mai legeni?”.

Multumesc celor care mi-au spus ca-s proasta,asta m-a ambitionat sa invat mereu mai mult si procesul e continuu.Cu temeri sau sechele pe creier,acum multumesc.Probabil ca fara amintiri dureroase nu as incerca sa ma ridic mereu mai sus decat ceilalti.Multumesc celor care mi-au spus ca-s urata.Pe zi ce trece devin mai frumoasa.Probabil ca sufletul incepe sa-mi iasa prin piele.Nu-s genul sa rasar in multime,dar cine ma place ma place cu adevarat.

Multumesc vietii ca nu mi-a oferit prea multe lucruri,asa apreciez fiecare lucru care-mi apare in drum mai mult decat o fac altii.E fascinant sa faci ceva cu mana ta si sa-l folosesti.Ca cresti o rosie sau sculptezi o figurina,e produsul muncii si imaginatiei tale.Lucrurile astea sunt amintiri cu existenta materiala si valoare sentimentala.Lucruri pe care le pastrezi sa ai ce arata nepotilor.Lucruri pentru care ti se umplu ochii de lacrimi cand le vezi si-ti amintesti cu ce ocazie le-ai facut sau primit.Cele mai valoroase lucruri au valoare sentimentala.

As pastra intr-o cutie de sticla primul sarut,prima strangere de degete,prima litera,primul “mama”,primul mers pe bicicleta,primele lacrimi de durere sau frica,prima clipa de fericire,primul zambet indragostit,primul cuvant cald,prima incurajare primita sau oferita,toate lucrurile de care-mi amintesc cu drag.

Multumesc tuturor incercarilor care mi-au smuls lacrimi,tuturor dezamagirilor si loviturilor,in ego,in mandrie,in curaj,in inima,in demnitate.Toate loviturile m-au facut mai puternica peste noapte.Incercand sa devin un om mai bun,mai simtitor,mai sensibil,mai bland,mai iubitor,mai inteligent decat ieri,ma schimb in fiecare clipa cate putin.

Cea mai buna motivatie:schimba-te,evolueaza din cocon in fluture,pentru tine!Zboara cat de sus poti indiferent ca-ti arzi aripile,cel putin nu ai trait mediocru,in praf.

Fii bun cu ceilalti pentru tine!

Ofera intelegere,ajutor,o vorba buna,un zambet,o lacrima de fericire,o mana intinsa,o imbratisare pentru a simti caldura altui suflet.Pentru a oferi bucurie unui suflet mai chinuit decat tine.Pentru a fi cel care a oferit o clipa de fericire.Pentru a fi iubit inapoi candva,de cineva,de undeva karma te va rasplati.

Multumesc celor pe care ii pot suna mereu sa-i intreb ceva!Celor cu care vorbesc cand pierd masina,celor care ma asculta,care imi destainuie lucruri,care merg o statie cu mine doar sa vorbim mai mult,celor care ma insotesc si care ma cheama cu ei oriunde,celor care-si amintesc de mine,care ma cauta,care isi amintesc sa-mi zica “hei,ce mai faci?cum merge viata sentimentala?” cand stiu ca aia-i cea mai mare buba si cea mai importanta.Lasa banii,lipsurile,o sa le depasesti candva.O sa faci asta singura.E ambitia ta.Sa ai lucrurile tale,locul tau in lume,in univers,numele tau,pozitia ta “fata lu’ x,iubita lu’ y,nepoata lu’ z,vecina lu’ a,prietena/amica lu’ b,angajata lu’ c,verisoara lu’ d,ajutorul de nadejde al lu’ e,cea care ti-a dat locul in autobuz,cea care ti-a luat esarfa de pe jos,cea care ti-a dat un pix cand ramasesei fara si nu cunosteai studentii din jur,cea care …..”

Multumesc celor care exista in viata mea!

Multumesc poeziei ca-mi alina sufletul si ca-mi aduce aminte ca mai exista romantism si speranta-n lume,in oameni!

Multumesc muzicii pentru ca ma relaxeaza,ma face sa visez,sa cant,sa dansez,ma vindeca,imi tine companie in noptile lungi si reci,in zilele albe si goale.

Multumesc tie,si tie,si tie si tie…..De ce?Pentru ca m-ai facut sa fiu ceea ce sunt!Pentru ca m-ai schimbat in ce voiam sa fiu!Pentru ca imi sparg oul cadru in fiecare zi mai mult!

Iarta-ma

Iarta-ma pentru tot!

Iarta-ma pentru clipele cand ti-am zis “pleaca!vreau sa fiu singura sa ma gandesc ce am de facut.”

Iarta-ma pentru cand ti-am facut semn sa ma lasi sa vorbesc la telefon si ai venit si ai uscat parul din care curgea apa pe spatele meu.Iarta-ma pentru ca mi-ai purtat de grija atatia ani si inca ma intrebi inainte sa plec “ti-ai luat abonamentul?mancarea?ai bani?”,pentru ca ma duci pana la poarta si ma petreci cu privirea chiar si-n cele mai geroase ierni,pentru ca imi dai umbrela ta si pentru ca ma astepti cu mancare calda cand ajungi prima acasa si pentru ca imi faci cate-o mica surpriza cand vin din oras in weekend,e lucru mare daca dorul de mine te-a facut sa-mi faci clatite sau negrese.

Iarta-ma pentru cand nu te-am lasat sa-mi povestesti tot ca sa-ti spun eu ce mi s-a mai intamplat azi.Iarta-ma pentru cate mi-ai zis sa fac si am uitat si pentru ca azi ti-am facut ceai in loc de ness pentru ca eram prea pierduta in gandurile mele.Iarta-ma pentru fiecare fata trista pe care o vezi dupa fiecare frangere de inima.Iarta-ma pentru cand am clacat si am inceput sa plang si sa te strang in brate cautand alinare si ai ramas uimita de purtarea mea.

Iarta-ma pentru cand ti-am spus ca nu vad,nu cred,nu simt ca ma iubesti si pentru cand am vrut sa fug departe,departe de tot.Iarta-ma pentru neincredere si nesiguranta,pentru teama,pentru reprosuri si vorbe acide,pentru pase proaste ce durau cateva luni,pentru indiferenta si pentru uitatul in gol cand vorbeai cu mine.

Iarta-ma pentru cand te-am mintit sa-ti fie mai bine.Iarta-ma pentru gandurile ascunse si pentur cand am decis ca nu mai vreau sa ma cunosti 100%.Iarta-ma pentru ca vreau sa plec si o sa plec.Iarta-ma pentru tot ce ti-am zis si facut si o sa-ti mai fac.Iarta-ma pentru ca ma gandesc la fericirea mea si la ce-mi face placere sa fac.Iarta-ma pentru ca ma schimb pe zi ce trece si uneori nu mai apuci sa ma asculti cat sa ma recunosti sub o noua fata fericita.Iarta-ma pentru ca nu sunt mereu buna si pentru ca nu stiu cum sa te sprijin de fiecare data cand tu si tata pareti doi straini care se cearta atat de des ca nu mai stiti cum sa traiti impreuna.Iarta-ma pentru ca sunt trista pentru ale mele cand ai nevoie sa vi acasa la un om vesel care sa-ti insenineze ziua.IArta-ma pentru ca nu sunt fiica perfecta si pentru ca o sa te dezamagesc rau de tot intr-o zi.Inca nu stiu cu ce dar o sa o fac.Ma tem.Intr-o zi nici eu nu o sa ma recunosc si o sa plec undeva departe sa ma caut.Nu ma potrivesc nicaieri,gandesc mult prea mult.Nu pot doar sa traiesc momentul,trebuie sa-l disec,sa-l analizez,sa ma gandesc la ziua de maine si cea de ieri uitand ce sa fac azi.Iarta-ma pentru ca nu incerc mai des sa fiu mai buna.Iarta-ma pentru ca citesc in timpul meu liber cand tu ai vrea sa vorbim mai mult despre aceleasi vechi probleme sau vise.Iarta-ma pentru ca imi pierd mintile dupa vreun baiat si nu te mai aud cand imi vorbesti si pentru ca citesc cand imi spui ce mai avem de facut.Te aud,vorbeste inainte!

Iarta-ma pentru ca nu sunt de acord cu tine mereu si pentru cand ma enervez,zic ceva sarcastic,explodez pe interior sa nu te ranesc,trantesc usa si plec.Iarta-ma pentru ca exist si iti complic existenta,pentru ca muncesti pentru mine si pentru cate ai facut pentru mine,sa-mi fie mie bine.Iarta-ma pentru ca te urasc fals cand ne certam si pentru momentele jenante cand ne evitam prin casa sau prin curte,de fapt cand nu stim cum sa ne impacam.

Si tu,iarta-ma pentru tot ce ti-am zis si cate o sa-ti mai zic.Azi cineva mi-a zis ca fata mea e de fata inocenta.Am zambit.Pentru unii inger,doar eu stiu cum e sa fi demon. Pot fi si demon.Oameni suntem.Nascuti suntem sa fim duali: cand buni,cand rai.

Pentru alt “tu:iarta-ma pentru toate sansele pe care le-ai irosit,pentru tot timpul pierdut,pentru fiecare sentiment pe care mi l-ai ars.Iarta-ma pentru ca te-am iubit si am suferit cand ne certam,pentru fiecare lacrima si fiecare gheara care imi tinea respiratia si credeam ca o sa mor fara tine.Iarta-ma pentru ca mi-a trecut.

Iarta-ma pentru ca te-am facut sa ma iubesti,nu e vina mea.Nu am facut niciodata nimic sa te indragostesti.Cand esti bun cu mine,sunt si eu cu tine.E simplu.

Prezentul e relativ.Trecutul nu mai exista!

Iarta-ma pentru fiecare clipa de tacere si pentru fiecare “nu stiu ce sa-ti zic“.Iarta-ma pentru ca nu stiu sa te tin langa mine si nu te pot convinge de sentimentele mele.

Iarta-ma pentru ca te iubesc!

Iarta-ma pentru tot ce am facut si ce o sa fac si iubeste-ma asa cum sunt,asa cum o fac si alti oameni din viata mea.

Cogito ergo sum