Azi

Nu mai cad ploi reci din nouri

Cade praf dulce din stele

Stau şi azi în pragul uşii-n toiu nopţii

Desenând viteji pe ele.

Pentru mine nu sunt semne zodiacale

3 încrengături de stele

Ci-s eroii unei lumi patriarhale

Oameni vii din gândurile mele.

Ei nu au cuvinte-n gură

Dar au vise scrise-n ele

Cu-ale lor feţe frumuşele

Trece noaptea stând sub stele…

Mai suflă şi azi, un vânt siberian

Pe pielea, noaptea, argintie

Mai trece-o zi, poate un an

Un dor nebun mă sfâşie…

El mă sărută, mă alintă

Cu flori, gesturi, mă ridică

De vede că-s ameţită, să cad în lături

Iubirea lui e infinită.

Dar când rămân tot singură

La craiul meu de neatins

Un dor şi-un vers se-adună,

Văd chipul lui distins,

Din lună, din a mea lumină,

Mai cad şi azi,din când în când

Fiori pe şira spinării şi mă trezesc

E doar un vis, afară fulgii cad,

Eu simt sau vreau să iubesc

Dar, ochii orbi găsesc în întuneric

În mâna lui o alinare

A nopţii grele ce-n adâncuri

Păstrează sub frunze, o pată de durere.

Ce lanţuri mă ţin fără să ştiu?

Ce gânduri mă doboară?

Când anu ăsta-i cel mai greu

Şi timpul curge lin, vioară…

Ce sărutări visezi femeie?

Ce vise-ascunze arzi mocnind în suflet?

Ai suflet desfrânat de iele

Sau doar o pată trecătoare-n gând?

E doar o umbră ce se pierde

Când zorii cad voioşi în camera de piatră?

Sau mâna lui pe trupul tău se pierde

O noapte-ntreagă tot mai sălbatec?

De iţi ia mâna într-a lui ce faci?

Îl laşi să te conducă?

Sau înapoi fidelă celuilalt te tragi

Şi îl împingi în umbră?

Ce gânduri blestemate, de nimeni ştiute

Păzeşti cu teamă în inimă?

Eşti tu, cea de ieri, o fată de virtute

Sau o umbră în mijloc încinsă cu un brâu de teamă?

Mai ştii tu azi ce-i bine şi ce-i rău?

Când ai iî suflet doar un hău

Ce trage-n el tot trupul tău

Şi n-ai idei să-l scapi de-acol’….

Mai vrei când pe el îl pierzi în tine

Să-ti curme puritatea

Să te sărute altu şi mai bine,

Să-ti curme dorinţa,vanitatea…

E tot un fum şi-o ceaţă-n mintea mea,

Oricât aş vrea să văd de la capăt lumina

Simt că merg spre lucruri de neatins

Simt că totul mi-e să fac permis

Căci cineva demult m-a împins

Să gust din mărul interzis…

Nimic nu va mai fi la fel,

Nu ştiu nici azi ce îmi doresc,

Ştiam la un moment dat că am un ţel

Acum mi se pare că văd prin el

Nu ştiu ce s-a schimbat

Unghiul de observaţie

Sau ţelul e stricat

Sau gândul e doar o vastă constelaţie:

Cu cât ai vrea mai de aproape s-o vezi

Aproape s-o atingi

Ajungi, că n-o cunoşti să crezi

Iar, ca un copil te superi,

în globul tău te retragi…

Advertisements

Suflete singure

O lume de oameni singuri… Ne sunam si vorbim ore in sir. Ne trimitem melodii si radem impreuna la poze pe facebook, ne intalnim in miez de seara si ne spunem pasurile, dar suntem singuri. Fiecare are durerile lui, momentele cand adoarme plangand, suferinta pe orice plan si prietenii nu sunt niciodata langa el. Desi interesati de starea lui, cu sfaturi si umeri de plans pe ei, durerea se traieste in singuratate. Ei nu sunt niciodata acolo cand ai mai mare nevoie. Nimeni nu-ti intelege viata, motivele pentru care te porti cum te porti, deciziile sunt intotdeauna gresite in viziunea lor pentru ca nu traiesc in locul tau. Daca ar vedea cat de greu e,sa existi,sa continui, sa ridici capul,sa alegi,sa mentii relatii cu cei din viata ta, nu te-ar mai judeca.

Fiecare clipa e minunat de relaxanta si groaznica prin propria fiinta si-ti vine sa plangi si sa razi in acelasi timp. Starea asta te consuma,te omoara. Simti ca o sa innebunesti si daca te intreaba cineva ce ai,de parca ar observa cineva,de parca te-ar simti cineva,nimeni nu te cunoaste, era cineva care te simtea si te intreba ce ai pana incepeai sa spui printre lacrimi tot, dar nu mai e acolo, spui ca nu vrei sa vorbesti despre asta. Cei care sunt acolo,respiri langa ei,te uiti in gol,ti se umplu ochii de lacrimi si ei nu vad nimic. Prea preocupati cu problemele lor,nu te vad ca suferi,nu te inteleg,nu te ajuta cu nimic. De la o vreme nu mai stiu ce sa-ti spuna sa redevii ce erai si asa ca se indeparteaza. Te lasa singura sa-ti treaca. De parca orice problema se rezolva certandu-te cu sinele. As vrea sa fie cineva acolo sa-mi ia mana intr-a sa si sa imi vorbeasca,apoi sa ma asculte,sa incerce sa ma inteleaga si sa ma tina in brate pana m-as simti mai bine sau as adormi. Era cineva care stia exact ce sa-mi zica desi nu-i ziceam niciodata asta, dar nu mai e. Niciunul din cei ce contau nu mai sunt. Nu mai sunt acolo,langa sufletul meu cand e gata sa se arunce in gol doar ca sa se piarda pe sine cu ale sale rani, sa uite,sa scape.

Image

Nimeni nu stie cand plangi infundat sa nu fi auzita, cand iesi afara si stai in frig privind stelele minute in sir, pana cand frigul ti se strecoara in oase si te gandesti la orele de vara cand stateai pe pragul usii si privind la stele vorbeai cu orele. Stelele-s aceleasi,aceeasi frumusete rapitoare in linistea si calmul noptii,in sclipirea lor ,tu ai aceiasi ochi ca-ntotdeauna doar celalalt,cel de la capatul firului lipseste. De fapt lipseste si firul. Avem telefoane mobile. Guri care au uitat sa spuna vise, soapte de iubire. S-a inchis si am ramas doar cu ochii. Tematori sa priveasca ziua,sorb cu bucurie si fantezii romantice frumusetea stelelor in nopti cu ger cand respiratia se vede alba iesind din nari si totul pare de vis. Totul e de vis,doar absenta lui strica tot si nu implineste visele. As vrea sa fi fost acolo cand am nevoie de el. Imi promisese ca va fi cu mine in clipele grele, dar a uitat de mine si de ce mi-a zis candva. Poate ca vorbele nu o sa demonstreze nimic. Poate nu mai crezi, nu mai cred in ele, dar faptele, ele vorbesc. Uita-te-n ochii mei, vezi cate simt pentru tine? Daca nu, inseamna ca esti orb. Uita-te la palmele noastre cum se potrivesc perfect.Ce zici de asta?Nu e un miracol? Uita-te la buzele noastre sarutandu-se. Nu se completeaza la fix? Nu e magie aici? Daca nu o vezi inseamna ca inima ta e oarba.Deschide-i ochii si mai simti macar o data in viata asta ce simteai candva. Priveste-ma cu aceiasi ochi magici. Atat te rog.

O clipa de fericire,chelner inainte sa mor.

Mi-au inghetat degetele pe tastatura si scriu gresit asa ca tac. Atatea am de zis, dar nu mai vorbesc despre ce simt, ce gandesc. Nu e nimeni aici sa inteleaga, deci nu are rost sa continui.

Dragoste de gheata

Când stau singura în blocul meu de gheaţă

Şi cânt de frig sau de suflet

Mă gândesc,e dureros procesul,

Că fără tine mă topesc,

Şiroaie de sânge cald curg,

Gânduri ca păsări zboară spre tine…

 

 Sunt prizoniera propriei iubiri.

Mă-ncătuşează şi mă strânge

Încorsetată în blana de vulpe polară.

Stau cu ochii în foc,să ia şi ei

Ceva din căldura nopţii în iglu

În nordul îngheţat şi solitar.

 

Nu am trup,ce să privesc în oglindă?

Nici oglindă nu am.Nu-mi trebuie.

Mă oglindesc şi înot în privirea ta.

În nopţile cu vânturi reci

Ce suflă gheaţa în ochii tăi,

Ne îmbrăţişăm la un capăt de lume

 

Iar lacrima ta,din suferinţa ciobului gheţii

Născuta,se face râu la picioarele noastre.

Aureola e atunci curcubeu.

Noi stăm pe malul râului şi pescuim:

Vise,apoi le împărţim frăţeşte…

În nopţile reci vânăm vulpi polare,

 

Fugim pe caii viselor.Praf stelar

Se ridică în spatele copitelor cailor de foc şi vânt.

Nu avem cuvinte în guri.

Avem doar guri ce mesteca foc şi jar

Ce topesc gheţile în plus.

Când ne ţinem de mâini

 

Curge lava pe zăpadă

Şi focul se varsă lent în apă.

Spală ploaia a soarelui faţă,

Ziua vine grabită când pleacă

Noaptea întunecată,cu stele mici,

Puncte îndepărtate din Universul mare,rece.

 

Dacă te primesc în iglu-ul meu

Mic şi strâmt,se stinge focul din sobă.

Se-aprinde focul în noi.

Arzi mocnit în patul fără lemn în el.

Când apari în pragul uşii

Un zâmbet cald şi ochii se prefac

În gheaţă albastră,diamant aproape alb.

 

Tot întunericul de afară intră la noi

Şi stinge viziunea asupra timpului.

Se stinge focul în şemineu,

Zorii vin mai greu.

Mă găsesc în bratele tale,

În somn şi în vis….

Inevitabil!

Cu unii oameni nu poti vorbi nimic.Le ceri un sfat si te acuza de chestii de care chiar nu te faci vinovat.Cand le explici situatia cu calm tot ei se simt raniti,o iau cu santaj emotional,lacrimi,trantit usi,reprosuri si amenintari.De la o vreme nu-mi mai pasa.Supara-te!Nu ar fi prima oara si nici ultima cand abandonezi o discutie cu vorbe murdare pentru ca nu intelegi modul meu de a privi lucrurile.Traim intr-o lume murdara,cu oameni cu idei tampite,idie preconcepute,traditionalism care taie aripile ideilor noi.

Ca sa faci acel om fericit doar munca fizica s-ar pune.Bullshit!Cine a zis ca a sta la cratita si a turna la copii ar fi scopul vietii si menirea femeii?Ce prostie!Deci munca intelectuala,incercarea de a-mi depasi conditia nu conteaza?E ok,e perfect daca as sta toata ziua sa deretic prin casa,sa fac lucruri inutile pentru ca in 24 ore e la fel?Da?Am mai facut asta ca o tampita si nu ai observat!Acum zici ca ai fi multumita daca ai vedea ca fac x,y,z.Sa fim seriosi!Cand fac astea esti prea obosita sa schitezi un zambet si sa arati ca ai observat.Cand dai cuiva un deget,iti ia toata mana pentru ca nu se poate satura si e vesnic nemultumit.Nu mai bine nu-i dai niciun deget?

Orice discutie degenereaza,deci ne retragem fiecare in chilia ei si injuram in sine.Mai zici ca ma iubesti.Uneori am impresia ca urasti tot ce tine de mine,de personalitatea mea,de pasiunea mea,incapatanarea si calmul meu si totusi,eu sunt proasta care te ridica atunci cand cazi.Eu,de fiecare data.Imi calc pe inima,pe imensul orgoliu,pe rani si uit de mine incercand sa-ti repar tie sufletul,demnitatea,creierul,starea de spirit.

Se pare ca unele eforturi sunt inutile.Pe cine ajut,se ridica si pleaca.Nu ma mai recunoaste.Ce stupid.Sa investesti suflet in orice om,sa-i fi alaturi si sa te lase cand ajunge sus,uita cine l-a ajutat.Probabil ca asta e in caracterul unor oameni,sugatori de sprijin moral si abandonatori,nerecunoscatori.

Bine,fie!

De aici incolo o sa fiu acolo sa sterg lacrimi,sa bandajez rani,sa am grija doar de oamenii care merita,care chiar ma plac si care tin la mine.Restul nu mai conteaza.Asta,asa pentru ca chiar aveam 3 zile consecutive bune.Trebuia sa stiu ca o sa se intample ceva sa-mi stric optimismul.Inevitabil!Dupa o pastila de bucurie,3 cani de ceai de fiere!

Ma retrag in scris cursuri.Trec eu si peste asta si oricate ar veni,desi nu stiu cat suflet o sa-mi ramana la final.Probabil ca voi fi o scorpie insensibila,dar impacata cu propriul eu.Macar voi fi linistita.

 

Multumesc!

Multumesc tie ca existi,si tie,si tie,si tie si tuturor oamenilor buni si inteligenti,cu suflet imens pe care ii stiu.

Multumesc oamenilor din autobuz care iti fac biletul zambind cand nu ajungi la compostor.

Multumesc celor care iti zambesc cand urci in fuga in tramvai.

Multumesc celor care iti explica orice ai intreba fara sa se enerveze.

Multumesc celor care stiu sa spuna “multumesc”,”o zi buna”,”buna dimineata”,”noapte buna”,”o zi superba”.

Multumesc celor care mai cred ca exista oameni buni si sentimente luminoase,celor care mai cauta un loc in care sa se afirme si sa fie fericiti.

Multumesc celor care nu m-au acceptat in mijlocul lor la o vreme si celor care m-au acceptat si chiar iubit asa cum sunt.

Multumesc tuturor criticilor,celor care mi-au zis “nici dracu n-o sa te placa asa” si celor care au zis “as vrea sa fiu acolo cand ai probleme”,celor care au zis “adio” si celor cu “buna”,celor care mi-au raspuns la intrebarea “unde e statia de x tramvai?” pusa mamei la telefon si celor care m-au pipait in autobuz sau m-au calcat pe picioare.Din toate am invatat ceva.Am descoperit de ce oameni vreau sa ma inconjor,cati oameni minunati exista si cati oameni ingrozitori.Cata intoleranta si rautate atata bunavointa si bunatate neprefacuta.

Multumesc celor 2 oameni care ma asteapta de 5 ani jumate cu mancarea calda in loc sa manance fara mine.Multumesc celor care ma suna sa-i ajut la teme si celor care isi amintesc sa ma sune de ziua mea.Celor care ma vad asa cum sunt si celor care ma plac pentru tot ceea ce sunt,nu pentru parti.

Multumesc celui care a pus pe tava de la taierea turtii stiloul pentru ca si acum am o pasiune pentru el si voi scrie toata viata cu el,desi mereu altul pentru ca e greu sa gasesti ceva de calitate.Multumesc cui mi-a pus pixul in mana si a avut rabdare sa ma invete sa scriu.Multumesc celei care si-a spart un dinte ducandu-ma in brate pe o ulita acoperita de gheata lucioasa.Multumesc celor care ma leganau in nopti lungi si nu se enervau cand le ziceam vazandu-i ca au adormit “nu ma mai legeni?”.

Multumesc celor care mi-au spus ca-s proasta,asta m-a ambitionat sa invat mereu mai mult si procesul e continuu.Cu temeri sau sechele pe creier,acum multumesc.Probabil ca fara amintiri dureroase nu as incerca sa ma ridic mereu mai sus decat ceilalti.Multumesc celor care mi-au spus ca-s urata.Pe zi ce trece devin mai frumoasa.Probabil ca sufletul incepe sa-mi iasa prin piele.Nu-s genul sa rasar in multime,dar cine ma place ma place cu adevarat.

Multumesc vietii ca nu mi-a oferit prea multe lucruri,asa apreciez fiecare lucru care-mi apare in drum mai mult decat o fac altii.E fascinant sa faci ceva cu mana ta si sa-l folosesti.Ca cresti o rosie sau sculptezi o figurina,e produsul muncii si imaginatiei tale.Lucrurile astea sunt amintiri cu existenta materiala si valoare sentimentala.Lucruri pe care le pastrezi sa ai ce arata nepotilor.Lucruri pentru care ti se umplu ochii de lacrimi cand le vezi si-ti amintesti cu ce ocazie le-ai facut sau primit.Cele mai valoroase lucruri au valoare sentimentala.

As pastra intr-o cutie de sticla primul sarut,prima strangere de degete,prima litera,primul “mama”,primul mers pe bicicleta,primele lacrimi de durere sau frica,prima clipa de fericire,primul zambet indragostit,primul cuvant cald,prima incurajare primita sau oferita,toate lucrurile de care-mi amintesc cu drag.

Multumesc tuturor incercarilor care mi-au smuls lacrimi,tuturor dezamagirilor si loviturilor,in ego,in mandrie,in curaj,in inima,in demnitate.Toate loviturile m-au facut mai puternica peste noapte.Incercand sa devin un om mai bun,mai simtitor,mai sensibil,mai bland,mai iubitor,mai inteligent decat ieri,ma schimb in fiecare clipa cate putin.

Cea mai buna motivatie:schimba-te,evolueaza din cocon in fluture,pentru tine!Zboara cat de sus poti indiferent ca-ti arzi aripile,cel putin nu ai trait mediocru,in praf.

Fii bun cu ceilalti pentru tine!

Ofera intelegere,ajutor,o vorba buna,un zambet,o lacrima de fericire,o mana intinsa,o imbratisare pentru a simti caldura altui suflet.Pentru a oferi bucurie unui suflet mai chinuit decat tine.Pentru a fi cel care a oferit o clipa de fericire.Pentru a fi iubit inapoi candva,de cineva,de undeva karma te va rasplati.

Multumesc celor pe care ii pot suna mereu sa-i intreb ceva!Celor cu care vorbesc cand pierd masina,celor care ma asculta,care imi destainuie lucruri,care merg o statie cu mine doar sa vorbim mai mult,celor care ma insotesc si care ma cheama cu ei oriunde,celor care-si amintesc de mine,care ma cauta,care isi amintesc sa-mi zica “hei,ce mai faci?cum merge viata sentimentala?” cand stiu ca aia-i cea mai mare buba si cea mai importanta.Lasa banii,lipsurile,o sa le depasesti candva.O sa faci asta singura.E ambitia ta.Sa ai lucrurile tale,locul tau in lume,in univers,numele tau,pozitia ta “fata lu’ x,iubita lu’ y,nepoata lu’ z,vecina lu’ a,prietena/amica lu’ b,angajata lu’ c,verisoara lu’ d,ajutorul de nadejde al lu’ e,cea care ti-a dat locul in autobuz,cea care ti-a luat esarfa de pe jos,cea care ti-a dat un pix cand ramasesei fara si nu cunosteai studentii din jur,cea care …..”

Multumesc celor care exista in viata mea!

Multumesc poeziei ca-mi alina sufletul si ca-mi aduce aminte ca mai exista romantism si speranta-n lume,in oameni!

Multumesc muzicii pentru ca ma relaxeaza,ma face sa visez,sa cant,sa dansez,ma vindeca,imi tine companie in noptile lungi si reci,in zilele albe si goale.

Multumesc tie,si tie,si tie si tie…..De ce?Pentru ca m-ai facut sa fiu ceea ce sunt!Pentru ca m-ai schimbat in ce voiam sa fiu!Pentru ca imi sparg oul cadru in fiecare zi mai mult!

Cogito ergo sum