Category Archives: Sperante

Recover

In fiecare zi imi spun ca azi o sa scriu. Ma mint. Ma mint prea des si nici nu ma mai deranjeaza. Ma mint ca anul viitor ma va prinde in alta parte, facand altceva, fiind fericita, stiind ca mi-am gasit locul.

Am iubire si totusi, nu am totul. Imi doresc mult mai mult. Imi doresc sa ma trezesc in fiecare zi crezand ca am tot ce-mi trebuie, ca am ajuns unde trebuia. Se zice sa nu regreti, ba regret si regret multe: nu trebuia niciodata sa ma intorc din B city, nu trebuia sa renunt la visele mele, nu trebuia sa fac facultatea asta, nu trebuia sa o fac aici, trebuia sa ma zbat sa ajung in miezul miezului. Acum e greu sa mai ajung acolo. Iubirea m-a prostit, ma face slaba, nu mai vreau sa fiu in trenul ala nenorocit in fiecare zi si am de pierdut. Ocazii trec pe langa mine. Ma simt blocata aici, in acest job care nu-mi mai place desi imi plac clientii, ador conversatiile mele cu rusul care rupe engleza si care ma invata rusa, am clientii mei favoriti, abia astept sa revina sa mai aflu ceva de tara lor, de cum se invart lucrurile in general.

Ma intreb ce dracu s-a intamplat cu noi de vrem toti sa plecam. Vine Craciunul. Magia e pe drum. Ce ne-a apucat pe toti de nu mai avem putere sa mai induram un pic? In general e bine, avem ce manca si un acoperis deasupra capului. Statisticile ne mint. In fiecare zi oamenii isi schimba jobul, altii parasesc si tara pentru taramuri mai mohorate, mai ploioase, dar unde banul le da iluzia ca, chiar traiesc si ca AU. Azi cel mai important verb e “a avea”. E real. Eta pravda pentru ca si eu vreau sa am atatea. As fi vrut sa traiesc in alta parte, sa am mai multe sanse, sa stiu mai multe, sa pot face mai multe, sa ma simt mai bine cu mine insumi. Sa stiu ca nu am invatat degeaba atatia ani, ca nu am facut foamea in facultate degeaba. Doamne, ce m-am mai chinuit sa o fac, sa-mi iau nenorocita aia de licenta cu o profa care parea ca nu-i pasa si ca ne lasa de izbeliste. 9.50 licenta in informatica, pare un mizilic acum. As putea sa ma sterg undeva cu ea. In locul de unde vin diplomele mele inseamna mult, pe cand jobul meu este privit ca o munca de “stat degeaba”. Habar nu au cata hartogarie am de facut zilnic si cat de mult trebuie sa invat sa inteleg ce zic turcii, rusii si italienii si sa-i ajut cum trebuie. Cat stres implica zilnic munca, cu oamenii, mai ales cu strainii care au mereu ceva de comentat. Ce ma sperii cand apare vreunul langa mine cand abia motai si zice “good morning sau sorry” si sar in sus ca arsa fara sa vad pe unde merg, cu mana pe perete cobor si imi bag capul in calculator sau in foi incercand sa-i fac corect factura. Ma bag inapoi ca un varcolac, ma tarasc. Mi-e frig si mai am 2 ore, tre’ sa fiu up, machiata si zambitoare. Sa incerc sa nu injur cand imi zic toti maimutoii “good morning, dobre utro, buon giorno, bonjour, gunayden” de parca noaptea mea a fost in vreun pat pufos, matrimonial ca al lor si nu imi curge nasul de la frig. Sa ma prefac ca lucrez pe salarii in euro ca al lor si ca totusi ei sunt stapanii si eu sclava obligata sa-i tratez super frumos de parca as fi si prea deschisa de obicei. Totusi, m-am schimbat enorm. Vorbesc mult mai mult si sunt mult mai amuzanta. Invat din mers cuvinte si expresii noi, rusul asta nebun de 40 ani ma invata rusa, eu il invat engleza si romana. Al dracu, pronunta perfect “buna ziua, la revedere, buna dimineata”. Ii pacaleste pe ceilalti clienti ca e roman, s-a imprietenit cu un turc, zice ca-s cei mai buni prieteni, dar intelege doar vreo 3 cuvinte din ce zice ala. Cica turcu e om bun, i-am zis “ce om e daca tu nici nu intelegi ce zice, el nu vorbeste o slova rusa?” A zis ca il intelege cat de cat si ca e indeajuns.

Ieri a fost o faza tare. Vine unu la vreo 11. Scoate pasaportul, eu il intreb de unde vine si el cica: Din Rusia”. Eu ii zic, “ma refeream la companie, firma, BAT nu-i asa?” “Da,da”. Ok. Coboara rusii mei favoriti si il iau pe asta in brate, il pupa, dau mana cu el. Zici ca era Praslea cel voinic si abia il regasisera. Ala incepe sa se planga de faptul ca nimeni din aeroport nu vorbeste rusa, nici taximetristi, nimic. Maimutoiul de rus cu care am facut Pastele si care e cam nesimtit el, ii zice “Aici nu o sa ai nicio problema!” Se uita la celalalt rus, mai drug si zice in cor cu mainile spre mine ” Scaji on”, sa-i zic odata. “Ia gavarit po ruski!” Asta buimac incepe sa aplaude de bucurie, zici ca ii dadusem vreo ciocolata si ii zic “Shhhh, eta balshoi secret. Ne scaji nicivo”. Era o veselie pe el de parca gasise comoara lui Vlad Tepes. Momentele astea mici in care oamenii se bucura ca le inveti limba si balmasesti 3-5-10 cuvinte sunt cele mai tari. Sunt momentele care iti zic de fiecare data in cap cand zici ca pleci. Aseara imi arata Paganini pe telefon. In vreo 45 minute am avut timp sa-mi explice si de ce astia nu folosesc verbul “a fi” in propozitii. Am inteles sa nu mai compar gramatica engleza cu rusa ca nu e acelasi lucru. El, nativ, zice ca e o gramatica ce se studiaza la ei in peste 10 ani, deci eu mai am cale lunga. El nu stiu cum sa aseze cuvintele in engleza, eu nu stiu cum sa conjug verbele in rusa. Plus ca mi-a luat o gramada de timp sa-i explic ce inseamna “verb”.

Toate in toate, fac Craciunul cu rusii. O sa impodobim bradul pe sunet de Fuego. glumesc. Craciunul lor e pe 7 ianuarie, de ziua mea si o sa-o faca acasa. Mama Rusia are multe de demonstrat. Nu sunt nici asa betivi, nici atat de prosti pe cat Youtube-ul ne-a pacalit sa credem. Imagineaza-ti ca un om de 40 ani, dublul varstei mele, a stat vreo ora cu mine sa-mi explice alfabetul. Eu scriam pe un post-it, el desena pe altul si imi explica exact, cu exemple, cum se pronunta. Totul pe gratis. Schimb de experienta, de cunostinte, schimb de informatii teoretice. Unde pe pamantul asta as mai putea eu sa fac asta la munca? Sunt fascinata. Cazam altul si asta se imprieteneste cu toti clientii. E cel mai deschis om pe care l-am vazut vreodata aici. Cel mai relaxat, cel mai amuzant. Imagineaza-ti ca in prima zi cand i-am cazat abia stiam sa-i salut si sa le cer pasapoartele. In fiecare zi am mai invatat ceva si la inceput juca un fel de mima sa ma faca sa inteleg ce vrea sa zica. Daca se uita cineva pe camere ar fi zis ca ma joc cu clientul.

Incerc sa ma schimb, sa-mi schimb viata. Incerc sa fac altceva, dar totusi acelasi lucru. Incerc sa nu vorbesc cu nimeni si totusi vorbesc prea mult uneori. Traim in Game of thrones, nu stii in cine sa te increzi. Stand singura intr-un turn iti dai seama ca nu poti si pana la urma nici nu vrei sa traiesti singura toata viata.

L-am visat pe el. Se ingrasase, dar tot el era. I-am zis ca nu-l mai recunosc. Era la fel de inalt. Poate ca iar cere sa scriu despre el. De ce-as mai scrie despre el cand nu sunt in stare sa ma adun sa scriu despre mine? Ii multumesc etern pentru cunostintele transmise, mi-a schimbat viata. M-a facut mai desteapta, mai infipta, mai buna in multe privinte, dar nu o sa-i asum toate creditele pentru ca pana la urma doar EU sunt cea care s-a ridicat. Mai ales ca nu a avut rabdare cu mine sa vada ce o sa devin. A crezut ca-s 0 barat si ca nu o sa ma schimb. Obijnuiam sa zic ca am sta cu el la o cafea peste ani sa-i zic ce am mai facut, sa ma laud. Acum, adevarul este ca nu mai am nevoie de nicio conversatie, de nicio cafea bauta la misto. Nu am nevoie de validarea lui. M-a validat atatia doar afland 2 chestii despre mine. Nu am nevoie de EL sa ma cred intreaga, desteapta sau cu perspective.

Inima ta ce face?

Advertisements

Credite online pentru linistea zilei de maine

Ai nevoie de bani? Grija zilei de maine te tine treaz noptile? Nu ai la cine sa apelezi? Procedeele lungi si complicate ale bancilor te sperie? Ai auzit pana acum de conceptul de credite online? Daca inca nu ai auzit, credem ca este timpul sa iti faci temele! S-ar putea ca o simpla cautare a sintagmei “credite online” sa iti rezolve toate problemele.

Nu te mai ingrijora legat de partea financiara! Noi suntem aici pentru a te ajuta. Suntem o institutie nebancara care iti poate rezolva orice problema in mai putin de 2 timpi si 3 miscari: spune-ne ce iti doresti si in maxim 60 minute vei avea raspuns la cererea ta. Nu ai nevoie de un dosar de documente care sa ateste statutul pe piata muncii. Iei creditul simplu, doar cu buletinul. Nu trebuie sa te deplasezi la sediul bancii, nici sa stai la cozi interminabile pentru a depune dosarul si a explica unui consultant financiar pentru ce ai dori un credit. Noi suntem online 24 ore din 24. Tot ce trebuie sa faci este sa aplici online si sa astepti cuminte raspunsul. Promitem sa iti analizam cererea in cel mai scurt timp. Daca nu ai incredere in mediul online, poti aplica si offline in oricare dintre cele 50 de birouri din toata tara. Este alegerea ta!

Daca ai nevoie de un mic imprumut pana la salariu te ajutam cu placere! Daca ai nevoie de un credit mai mare pe un termen mai lung cu rate mici, tot noi sunte

Atinge-ti visul cu un credit!

Traiesc la tara. In 2017. Viata nu este nici grea, nici usoara. Este suportabila si noi avem puterea de a crea momente memorabile. Traim intr-o lume intr-o continua schimbare. Tehnologia ne schimba viata cu motivul ca ne-ar usura-o, dar uneori ne simtim singuri. Interactiunea umana este limitata. Uneori zilele noastre suna cam asa: dormit, mancat, mers la job, spalat, mancat, dormit si iar de la cap.

Traim cu frica. Frica de a pierde tot, de a fi umiliti, de a ne irosi viata intr-un cuvant. Incercam sa profitam la maxim de timp desi ne simtim din ce in ce mai obositi. Sentimentele isi fac loc cu greu intr-o lume in care banii conteaza cel mai mult. Familia ramane de cele mai multe ori pe ultimul loc. Pretindem ca suntem atenti la sanatate, ca ne intereseaza ce mancam, dar ne lasam condusi de marile hypermarketuri. Mancam ce ne zic ei ca ar fi bun. La radio auzim cum micii producatori din Romania nu reusesc sa penetreze piata si pierd produse viabile, legume si fructe cu un gust adevarat, iar noi mancam rosii din Italia si fructe din Turcia. La un moment dat ne dam seama ca nu mancam lucruri cu gust. Problemele de sanatate apar si intrebarile noastre raman fara raspuns.

Am un vis personal, o viziune proprie, neindusa de nimeni cum sa odata stabilita la casa mea vreau sa imi aleg singura mancarea ce o sa o mananc si alimentele pe care le voi folosi. Salariile in orasul meu nu sunt SF, dar cu putin efort obiceiurile vechi si implicit proaste se pot schimba. I-am spus prietenului meu ca m-am saturat sa mananc copane si ciocanele de la supermarket. Vreau sa mananc legume din curtea mea. A zis si el ca am dreptatea mea si ca isi doreste acelasi lucru pentru noi. Prima data am zis ca trebuie sa o luam incet. Asa ca am inceput sa cumpar seminte de diverse legume si mai tarziu rasaduri de rosii, ardei. Un vecin a vazut ce am inceput sa fac si mi-a facut cadou rasad de ardei si vinete. Unchiul meu m-a ajutat sa plantez pana si ridichii care s-au facut monstruos de mari. Invatata cu ridichiile dulci, lipsite de gust din magazine, nu am putut sa mananc ridichiile mele eco care usturau de mama focului. Prietenul meu mi-a adus rasad de rosii cherry si de varza alba. Apoi am vorbit cu el despre faptul ca as vrea sa mananc doar carne de curte. Ma gandeam sa imi cumpar pui. Faza era ca in afara de pui de carne si de oua, as fi vrut pui de curca si rate. Nu aveam cotet pentru ele, cusca, adapatori sau hranitori. Nu mai zic de cereale, concentrate, vitamine, verdeata si tot ce le-ar mai trebui. Nu stateam prea bine cu banii, asa ca am inceput sa cautam pe internet informatii despre credite rapide in Bucuresti. Poate suna ciudat, dar am reusit imposibilul. Credite pe bune este o institutie care ofera credite celor care au nevoie de bani. Procesul nu este lung, nici complex. Dupa ce am citit tot ce ne interesa am fost contactati in 30 min si in cel mai scurt timp am primit acordul: banii urmau sa vina pentru micul meu vis cu agricultura. Am fost cea mai fericita! Am primit banii in aceeasi zi si i-am investit in cele mai de calitate echipamente. Am cumparat pui de care am avut mare grija, am muncit, am pus iubire si grija in tot ce am facut si am reusit! Mi-am schimbat viata in bine. Traiesc mai sanatos, mananc doar ceea ce cresc in curte si nu imi vine sa cred cata neincredere am intampinat la inceput. Parintii mi-au zis ca m-am tampit, vecinii ziceau ca nu are rost, ca o sa-mi moara toti, ca nu stiu eu sa am grija de animale, nu stiu eu sa ud legumele sau sa le copilesc.

Din aceasta experienta am inteles ca daca am incredere in mine si depun suficient efort neintrerupt pot face tot ce imi doresc. Se zice ca banii sunt ochiul diavolului. Eu nu cred asta. Eu cred ca banii sunt doar un mijloc prin care se poate face, schimba ceva. Omul este cel care alege cum ii foloseste. Cred ca se pot face foarte multe lucruri bune cu banii si am de gand sa ii folosesc intr-un scop pozitiv, sa imi ajut familia si pe cei iubiti.

Marius Calugaru este cel de la care am aflat de concurs.

12 iulie

Azi este o zi speciala. Azi ne-am intalnit. La inceput nu-ti dadeam vreo sansa ca mi-era frica de tot, ca o sa ma ranesti ca atatia inaintea ta, ca o sa fiu dezamagita si o sa fug departe. Mi-a luat mult sa inteleg ca esti diferit, ca nu o sa ma ranesti niciodata. Cand mi-ai zis, in pat, pe intuneric, cand nu puteam dormi niciunul ca ti-ai propus sa fii tu tot ce nu au vrut sa fie altii, ce nu au putut sa fie, m-am topit. Te-am facut sa plangi odata si mi s-a rupt inima cand am realizat ca ma iubesti prea mult de plangi pentru mine. Mi-era greu sa vad ca ma iubeste cineva in afara de iubirea de psihopat a primului, un idiot din 1000 de puncte de vedere. Mi-e scarba numai cand ma gandesc la el, cat l-am iubit. Ca ce? Ca o proasta ce eram. Mi-am irosit cei mai frumosi ani din viata cu el. Ca sa ce? Ca sa am ce regreta.

Am trecut prin multe impreuna in anul asta. M-ai ridicat de mii de ori. Mi-ai sters lacrimile de pe obraz si m-am topit la atingerea delicata a degetelor tale care au invatat sa fie blande cu mine.M-am topit de mii de ori pentru ca am fost ghetar. Ma retrasesem in lumea mea sa nu mai fiu ranita de vreun tip autoritar, dar sexi. Vreun zeu cu ochi de zmeu, mai pensat si epilat decat mine, paranoic si rece, inteligent si dur. Un luceafar fara speranta traind intr-o lume in care eu nu am ce cauta. O lume in care nu mai vreau sa ajung. Un copil a fost intrebat odata ce vrea sa fie atunci cand o sa fie mare. A raspuns ca vrea sa fie fericit. Asta o sa fac eu: o sa fac orice lucru ma face fericita.

Te-am intalnit pe tine intr-un moment cand voiam doar o voce in telefon. Am vrut un prieten-prieten care a devenit cel mai bun prieten si acum e jumatatea mea. Nu cred ca ma insel. Abia astept sa ne sarutam pe plaja fierbinte la 7 dimineata si noaptea tarziu cand briza imi face parul creasta de cocos. Abia astept sa ne pierdem in multime. Abia astept sa fim doar noi doi. Astept concediul asta de 2 ani. Astept zilele astea doar cu tine de mult timp. Nu ma pricep sa scriu despre lucrurile bune din viata mea. E ciudat sa ma simt completa. Eram goala de secrete in bratele tale cand am inceput sa plang. Lacrimile imi siroiau pe obraji si ma ardeau. Am suferit prea mult sa ma las calcata in picioare de atatea fosile jegoase. Am suferit prea mult sa ma las batuta acum. Tu ma stii prea bine. E randul meu sa fiu fericita si nu o sa renunt asa usor. Sunt asa fericita ca imi vine iar sa plang.

O sa am grija de tine cum ai si tu de mine. O iubire cu pupaturi pe maini si pe obraji stand in genunchi langa patul meu sa nu ma trezesti dupa ce rup patul dupa turele lungi de munca. Am gasit ce cautam si o sa trec peste orice diferente. As putea sa desenez o harta a sufletului meu din pistruii de pe spatele tau. As putea sa stau o zi intreaga cu mainile in parul tau cand blond, cand roscat. Cu degetele tale lungi si pistruiate desenez noaptea constelatii pe cerul intunecat. Singura iubire reala, adevarata care nu doare.

O iubire cu tipete la telefon cateodata si saruturi cand ne vedem. Un fel de circ fara circ. O iubire fara nabadai ca la final nici nu mai stim de ce urlam la tine. Mi-a trecut si tu ai uitat. e bine asa!

Re-cap

Ce bine era in facultate. Departe de stres si de griji singurele nelinisti era sa nu luam nota mare la nush-care-examen. Singurele lupte erau cu orgoliul propriu. Oamenii nu te vorbeau pe la spate, nu te injunghiau cand aveau ocazia.

Azi cica e zi buna sa-mi amintesc de iubirile din trecut. De parca am uitat prea multe clipe ce am iubit, de ce, cand si cum. Viata asta ciudata ne pune in situatii nasoale, momente de neindurat, dar cele mai tragice lupte au loc in mintea noastra. Amintiri frumoase, iubiri de care nu ne putem debarasa, fete si semne care odata vazute iti strica ziua. Eram in statie la autobuz si era unu cu una. El foarte inalt, aproape 2 m, ea un metru si o flegma. El, alb si parca un pic pistruiat, cu o piele fina si ea neagra ca noaptea, ca orice tiganca adevarata. Nu credeam ca-s impreuna pana cand el nu s-a aplecat destul de mult sa o ia in brate si sa o sarute. Am crezut ca lesin. Faza aia imi amintea de atatea de parca le vedeam in oglinda, de parca m-am vazut vreodata in oglinda cu el. Imi dadeau lacrimile si m-am intors intr-o parte. In autobuz, s-a uitat o data la mine si damn, am avut impresia ca ma priveste el. Aceeasi atitudine, aceleasi gesturi, pana si vocea era asemanatoare. Nici nu mai stiu ce era, cum suna, doar ma trec fiori cand imi aduc aminte de el. Acum 3 ani eram in culmea fericirii. El ma facea atat de fericita. Facultatea e o aventura, o perioada pe care nu o poti recupera. Te crezi matur cand tu inca stai pe banii parintilor si ai un loc caldut care te asteapta acasa. Altii muncesc pentru tine. De ce? Din dragoste. Si tu tot din dragoste iei taxiul si pleci de acasa. PAcat ca el tot nu intelege ca nu o sa-i ceri niciodata nimic, ca doar atentia lui e absolutul, e fericirea ta. Te bucurai doar sa stai langa el sa vorbesti nimicuri. Pentru ca orice nimic cu el era mai inteligent, mai util, mai frumos decat sa discuti despre politica si istorie cu altul. Toate celelalte nume au trecut in negura. Nu mai exista 4 ani, nici 4 saptamani, nici n intalniri ratate. El e singurul etalon al vietii tale sentimentale si niciunul nu o sa il faca sa dispara.

Iubesti din nou. E minunat, e extraordinar, e nebunie si e obositor cateodata. E obositor sa iti pese atat de mult. Ai uitat sa plangi si nu te intelege ca ai momente de slabiciune cand ai vrea sa plangi si sa fii luata in brate, protejata. El te vede puternica mereu. Mereu gata sa mai cuceresti un munte. E greu sa fie asa. Celalalt te proteja, te simteai tu intr-un anumit fel. E clar ca doi barbati nu pot fi la fel, nici modurile lor de a se exprima, de a iubi nu vor fi niciodata la fel. El era matur, asta e ca mine. Zapacit si visator, prea calm uneori. Uneori tip la el doar sa vad ca isi iese din pepeni. E distractiv sa il vezi cum se schimba, i-am zis odata sa fie barbat si sa se lupte cu mine. Il iubesc si imi da stabilitatea, sprijinul de care am nevoie, dar uneori lipseste ceva. As fi vrut sa fie maimult ca…trecutul. Nu o sa-l schimb. Nu e grav, nu am de ce, dar…amintirile alea ma vor bantui pentru tot restul vietii oricat as incerca sa le ascund, sa le uit. O sa ne mai intalnim vreodata si nu stiu ce reactie o sa am.

Totul e dificil. Alerg contratimp sa fac atatea lucruri. Alergam in fiecare zi sa facem bani. Sa facem multi bani sa ne cream un mediu decent, confortabil. Sa avem unde ne relaxa dupa ce ne-au mancat creierii colegii de la munca. Ce bine era la facultate. Nu te judeca nimeni, nu te cantarea nimeni, nu iti dadeau note pe bune si nu erai tarat in conflicte fara sfarsit. Oameni mari care se comporta ca niste copii carora le-au luat-o razna hormonii. Totul e complicat. Incerci sa nu te bagi, sa fii mereu neutra si tot te barfesc oamenii. Tot esti proasta oricate ai face, oricat ai avansa. Asa e in Ploiesti. Nereguli peste tot, nu se respecta nicio lege. Tarfe ┬átinere se culca cu tot felul de batrani si bastani pentru o haina buna si astea iti iau locul desi nu stiu nimic. Le vezi mereu venind si plecand. Au masini scumpe cumparate cu un oral si tu te chinui sa strangi bani… Se merge pe pupincurism, pe slugoi si mincinosi. Regulile sunt aici sa fie incalcate, sa fie innoite de la o saptamana la alta. E obositor…Totusi partile bune sunt oamenii de la care inveti o gramada de lucruri, oameni de treaba. Straini din toate tarile lumii. ┬áNu mai dau jos bratara de la turcii draguti care ne-au adus bratari, brelocuri si rahat turcesc. Astia2 seamana prea mult cu bunicul. Atat de glumeti, de calmi. Niste oameni calzi. Extraordinari orice s-ar zice despre turci. Mult mai buni decat romanii.

Iti dai seama de multe chestii pe care ti le scrii pe peretii inimii sa nu le uiti. Nu te baga in ce nu e legat de tine, nu auzi, nu vezi nimic. Oamenii sunt toti pentru ei indiferent ca sunt 2 pe tura. Nu exista 3 oameni sa se inteleaga intre ei. Ura creste intre noi de parca asa e menit sa fie. Hai sa ne param mai sus sa parem noi bine! Hai sa tesem intrigi si sa innebunim de cap oameni normali! Etc. Romania e de rahat si romanii sunt mai de rahat!