Re-cap


Ce bine era in facultate. Departe de stres si de griji singurele nelinisti era sa nu luam nota mare la nush-care-examen. Singurele lupte erau cu orgoliul propriu. Oamenii nu te vorbeau pe la spate, nu te injunghiau cand aveau ocazia.

Azi cica e zi buna sa-mi amintesc de iubirile din trecut. De parca am uitat prea multe clipe ce am iubit, de ce, cand si cum. Viata asta ciudata ne pune in situatii nasoale, momente de neindurat, dar cele mai tragice lupte au loc in mintea noastra. Amintiri frumoase, iubiri de care nu ne putem debarasa, fete si semne care odata vazute iti strica ziua. Eram in statie la autobuz si era unu cu una. El foarte inalt, aproape 2 m, ea un metru si o flegma. El, alb si parca un pic pistruiat, cu o piele fina si ea neagra ca noaptea, ca orice tiganca adevarata. Nu credeam ca-s impreuna pana cand el nu s-a aplecat destul de mult sa o ia in brate si sa o sarute. Am crezut ca lesin. Faza aia imi amintea de atatea de parca le vedeam in oglinda, de parca m-am vazut vreodata in oglinda cu el. Imi dadeau lacrimile si m-am intors intr-o parte. In autobuz, s-a uitat o data la mine si damn, am avut impresia ca ma priveste el. Aceeasi atitudine, aceleasi gesturi, pana si vocea era asemanatoare. Nici nu mai stiu ce era, cum suna, doar ma trec fiori cand imi aduc aminte de el. Acum 3 ani eram in culmea fericirii. El ma facea atat de fericita. Facultatea e o aventura, o perioada pe care nu o poti recupera. Te crezi matur cand tu inca stai pe banii parintilor si ai un loc caldut care te asteapta acasa. Altii muncesc pentru tine. De ce? Din dragoste. Si tu tot din dragoste iei taxiul si pleci de acasa. PAcat ca el tot nu intelege ca nu o sa-i ceri niciodata nimic, ca doar atentia lui e absolutul, e fericirea ta. Te bucurai doar sa stai langa el sa vorbesti nimicuri. Pentru ca orice nimic cu el era mai inteligent, mai util, mai frumos decat sa discuti despre politica si istorie cu altul. Toate celelalte nume au trecut in negura. Nu mai exista 4 ani, nici 4 saptamani, nici n intalniri ratate. El e singurul etalon al vietii tale sentimentale si niciunul nu o sa il faca sa dispara.

Iubesti din nou. E minunat, e extraordinar, e nebunie si e obositor cateodata. E obositor sa iti pese atat de mult. Ai uitat sa plangi si nu te intelege ca ai momente de slabiciune cand ai vrea sa plangi si sa fii luata in brate, protejata. El te vede puternica mereu. Mereu gata sa mai cuceresti un munte. E greu sa fie asa. Celalalt te proteja, te simteai tu intr-un anumit fel. E clar ca doi barbati nu pot fi la fel, nici modurile lor de a se exprima, de a iubi nu vor fi niciodata la fel. El era matur, asta e ca mine. Zapacit si visator, prea calm uneori. Uneori tip la el doar sa vad ca isi iese din pepeni. E distractiv sa il vezi cum se schimba, i-am zis odata sa fie barbat si sa se lupte cu mine. Il iubesc si imi da stabilitatea, sprijinul de care am nevoie, dar uneori lipseste ceva. As fi vrut sa fie maimult ca…trecutul. Nu o sa-l schimb. Nu e grav, nu am de ce, dar…amintirile alea ma vor bantui pentru tot restul vietii oricat as incerca sa le ascund, sa le uit. O sa ne mai intalnim vreodata si nu stiu ce reactie o sa am.

Totul e dificil. Alerg contratimp sa fac atatea lucruri. Alergam in fiecare zi sa facem bani. Sa facem multi bani sa ne cream un mediu decent, confortabil. Sa avem unde ne relaxa dupa ce ne-au mancat creierii colegii de la munca. Ce bine era la facultate. Nu te judeca nimeni, nu te cantarea nimeni, nu iti dadeau note pe bune si nu erai tarat in conflicte fara sfarsit. Oameni mari care se comporta ca niste copii carora le-au luat-o razna hormonii. Totul e complicat. Incerci sa nu te bagi, sa fii mereu neutra si tot te barfesc oamenii. Tot esti proasta oricate ai face, oricat ai avansa. Asa e in Ploiesti. Nereguli peste tot, nu se respecta nicio lege. Tarfe  tinere se culca cu tot felul de batrani si bastani pentru o haina buna si astea iti iau locul desi nu stiu nimic. Le vezi mereu venind si plecand. Au masini scumpe cumparate cu un oral si tu te chinui sa strangi bani… Se merge pe pupincurism, pe slugoi si mincinosi. Regulile sunt aici sa fie incalcate, sa fie innoite de la o saptamana la alta. E obositor…Totusi partile bune sunt oamenii de la care inveti o gramada de lucruri, oameni de treaba. Straini din toate tarile lumii.  Nu mai dau jos bratara de la turcii draguti care ne-au adus bratari, brelocuri si rahat turcesc. Astia2 seamana prea mult cu bunicul. Atat de glumeti, de calmi. Niste oameni calzi. Extraordinari orice s-ar zice despre turci. Mult mai buni decat romanii.

Iti dai seama de multe chestii pe care ti le scrii pe peretii inimii sa nu le uiti. Nu te baga in ce nu e legat de tine, nu auzi, nu vezi nimic. Oamenii sunt toti pentru ei indiferent ca sunt 2 pe tura. Nu exista 3 oameni sa se inteleaga intre ei. Ura creste intre noi de parca asa e menit sa fie. Hai sa ne param mai sus sa parem noi bine! Hai sa tesem intrigi si sa innebunim de cap oameni normali! Etc. Romania e de rahat si romanii sunt mai de rahat!

Advertisements