Multumesc


12

Eu si tati

Sunteti parintii mei. Ma uit in fiecare zi in oglinda si va vad: ochii tatalui si barbia lui patrata, buzele sunt tot ale lui, dar parul, nasul, mintea sunt toate ale mamei. Ii seman in port si vorba. Am calmitatea ta, tata si uneori sunt enervant de incapatanata si de introvertita. Am vise si ambitii mari ca mama. Impreuna cucerim lumea, dar tata e cel care zideste castelul vietii mele cu maini mari si palme muncite. Multumesc, multumesc de un milliard de ori si tot nu e de ajuns! Sa cresti un copil e lucru mare, cere efort neintrerupt si dedicare permanenta, dar cel mai mult cere iubire neconditionata. Multumesc pentru atentia cu care m-ati crescut, fara vanatai, fara haine murdare sau rupte. Poate am fost saraci si nu am avut ce manca, poate nu am avut cele mai frumoase haine in scoala, nici bani de excursii sau alte distractii, dar stiu cu tot sufletul meu ca mi-ati oferit tot ce aveati mai bun si cel mai important, m-ati iubit asa dificila cum sunt! Mi-ati oferit ultimii bani din casa si primii bani tot pentru mine erau. Am avut calculator si telefon pentru ca imi trebuia, desi ne trebuia si table noua pe casa. Am avut cea mai buna bucatica din ciorba si cea mai buna incaltaminte. Mi-ai dat bluzele tale inflorate si le-am purtat cu drag, aveam mereu o parte din tine cu mine. Inca iti port vorbele in minte cand nu esti aici. Inca esti prima persoana pe care o sun cand am ceva pe suflet. Doar in fata ta plang fara sa ma simt rusinata de slabiciunea mea sau de faptul cum arat.

Tu ma stii din cap pana in picioare de cand eram mica si cel mai important este ca tu imi cunosti sufletul mai bine ca oricine. Uneori imi oferi raspunsuri la framantari ale caror rezolvari nici eu nu le stiu. Daca ai mai avea un suflet, eu as fi sufletul tau. Daca as mai avea o minte si o constiinta, tu, mama ai fii! Nu as putea sa aleg parinti mai buni ca voi si va sunt recunoscatoare pentru fiecare clipa petrecuta cu mine, pentru fiecare lacrima de transpiratie varsata sa devin eu om, pentru tot ce mi-ati oferit si ce o sa imi mai oferiti. Pentru fiecare sfat, pentru sprijin neconditionat, pentru intelegere, pentru blandete si pentru iubire, pentru acceptare si rabdare, pentru fiecare cuvant si pentru fiecare privire plina de iubire pe care am primit-o. Stiu ca oricat de populara sau de apreciata as fii, tot voi ati fi singurii care m-ar iubi cu adevarat. Iubirea voastra e singura constanta din ecuatia vietii mele.

Va multumesc de mii si mii de ori chiar si atunci cand va supar, cand plec, cand tac, cand ma indepartez. Drumul vietii mele are doua puncte unde ma opresc constant: acasa unde sunteti voi si restul lumii. Orice as face, oriunde m-as duce, orice mi s-ar intampla, as ajunge intotdeauna acasa. Pentru ca acasa nu e regres, nici incapatanare, acasa e punctual de start al vietii, este locul in care imi reincarc bateriile pentru a pleca sa cuceresc lumea. Daca as fii Harap Alb, acasa e locul de unde as pleca mereu intr-o aventura spre a gasi ba salata ursului, ba cerbul cu pielea batuta in pietre scumpe, ba printesa vreunui Imparat Rosu si nebun. Acasa e punctual de start, e cuibul, acasa e unde mi-e inima si inima mea inseamna parintii mei. Radacinile mele, trecutul meu de dinainte sa ma nasc, cultura si educatia mea, politetea si manierele, inceputul si viitorul. Ei sunt intregul meu univers!

Multumesc pentru aerul pe care il respir, pentru ca m-ati invatat sa scriu si acum ma bucur de cea mai frumoasa activitate – lectura, pentru ca mi-ati fost alaturi in zilele lungi pline de teme, pentru noptile lungi alaturi de mine la jobul in ture de 24 ore, pentru ca m-ati prins inainte sa cad, pentru ca stiu sa merg pe bicicleta, pentru ca stiu sa bat un cui si sa insurubez un surub, pentru ca stiu sa iert sis a dau a doua sansa, pentru ca am mila de oameni si iubire de animale, pentru ca stiu sa plantez o samanta care sa creasca o plantuta sub ochii mei, multumesc pentru tot ce nu-mi amintesc acum. Multumesc pentru viata, dragii mei!

Ii vedem in fiecare zi si avem impresia ca o sa fie pentru totdeauna. Avem impresia ca totul ne este permis si ca este normal sa fie asa. Uitam sa fac toate astea pentru ca ne iubesc neconditionat, nu pentru ca am merita ceva doar pentru ca existam. Ne iubesc si asta e cel mai important. Parintii nostri sunt singurii supereroi pe care am trebui sa ii admiram si sa ii aplaudam. Ei nu cer mult, nici macar recunostinta pentru tot ajutorul pe care ni-l ofera. Ne ofera totul fara sa ceara nimic in schimb. Intr-o lume in care totul e masurat in bani si nimic nu e gratis, oare cat valoreaza iubirea parintilor nostri pentru noi? Cu ce putem rasplati acea licarire care apare in ochii lor tristi si obositi cand ne vad dupa mult timp? Uneori e acelasi lucru si cand venim acasa de la munca. Fericirea de pe chipul lor nu cunoaste limite. Nu poti cumpara asa ceva. Nimeni in afara de ei nu este capabil de un sacrificiu total pentru noi. Daca as avea nevoie de un rinichi si tati ar fi compatibil, mi l-ar da fara sa se gandeasca, dar inima? Cine mi-ar da inima sa traiesc? Mama mi-ar da-o fara sa clipeasca. Si-ar pune viata in mainile mele asa cum eu mi-am pus-o in mainile ei din prima zi. Aveam 2 ochi mari si o fata mica. Un par negru si eram cat un pisoi. Atunci inima mea era in mainile ei si a avut grija de inimioara aia mica sa ajunga mare. Au trecut 24 ani si am trecut prin multe impreuna. Mai multe decat ti-ai putea imagina. Doi camarazi de razboi sunt mai putin uniti decat suntem noi. Legatura noastra e speciala si nimic nu o sa o distruga. Nu vreau sa ma gandesc la cand nu veti mai fii. E prea greu sa percep asta. Prefer sa cred ca mai am destul timp. Destul timp pentru ce? Sa ce? Sa ma bucur de voi, de sfaturile voastre bune, de vocile voastre calme, de sprijin moral si emotional, de mancarea buna a mamei si de intrebarile de copil ale tatei: Cum se zice in engleza  – in timpul lui Napoleon? Vreau sa cred ca sunteti nemuritori. In inima mea mereu veti fii. Sper sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca pe jumatate cat o faceti voi si care sa aiba grija de mine un sfert pe cat o faceti voi.

Multumesc parintilor mei pentru ca ma iubesc si pentru ca exist exact asa cum au avut grija sa ma creasca! Tot ce sunt e din cauza lor si tot ce fac e pentru ei. Pentru a-i vedea fericiti, bucurosi, multumiti si usurati, mai putin incovoiati de intrebarile si raspunsurile vietii lor.

Provident a lansat o campanie foarte faina care se numeste Multumesc parintilor. Daca si voi multumiti parintilor pentru ce sunteti azi, scrieti un text sau faceti un video cu mesajul vostru pentru ei si dati tag paginii de Facebook Multumesc parintilor impreuna cu hashtagul #multumescparintilor.

1149x310

Advertisements

11 thoughts on “Multumesc”

  1. Ce frumos ai scris. Imi place, nici eu nu cred ca as avea cuvinte cum sa le multumesc parintilor, de ceea ce mi-au oferit cum m-au crescut, educat etc. Toate acest lucruri lor trebuie sa le multumesc.

  2. Semeni mult cu mama ta. Am avut impresia ca esti tu in prima poza. Ma bucur ca ai o relatie speciala cu parintii. Sa te bucuri de ei cat mai mult posibil!

  3. M-ai emotionat si pe mine !
    Succes in viata! Important e ca stii ca esti iubita si ca iubesti la randul tau oameni care iti vor doar binele!

  4. Un articol atat de emotionant care invita la reflecție pe fiecare dintre noi!
    Cred ca cel mai des uitam sa fim recunoscatori…

  5. Ce frumos! Chiar emotionant as putea spune! Si eu as avea atat de multe lucruri pentru care sa le multumesc parintilor.. Ar trebui sa le fim mereu recunoascatori pentru tot ceea ce ne ofera.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s