Lego house


Eram stricata, ca o jucarie veche si rupta. Aveam sufletul in mii de bucatele si nu credeam ca-mi voi reveni vreodata. Mi-era frica, eram paralizata de frica. Nu voiam sa mai incerc si prima data am crezut ca nu o sa fie nimic special intre noi. Au trecut aproape 8 luni. Te-am luat de mana si am plecat de nebuni in lume de mai multe ori. Ne-am pierdut de ai nostri, de tot ce cunosteam numai sa ne recunoastem in bratele celuilalt. Sa ne gasim mai adulti, mai vii ca niciodata. M-ai invatat sa fiu vie, sa rad din nou, sa privesc cu bucurie spre viitor. Mi-ai alinat sufletul de fiecare data cand ma durea. Am plans pe umarul tau si mi-ai sters lacrimile. Ti-am tipat in telefon si m-ai linistit. M-am ascuns in bratele tale si nu m-am simtit ca si cum un sfinx ma imbratisa cu privirea doar. Am simtit iubirea ta si m-a vindecat. Nu de tot. Copilaria si inocenta aceea dulce nu vor mai reveni vreodata.

M-ai ridicat in brate si juram ca pot atinge stelele cu mana. Mi-ai aratat constelatiile in nopti instelate si neam baut cafeaua impreuna privind in zare cu gandurile imprastiate. Ai ingenunchiat ca in filme si ai scos inelul. Tu tremurai de emotii si eu ma inrosisem. Nu puteam sa iti raspund. Ne-am plimbat cu bagajele in spate pe drumuri de munte si am injurat destul de mult ca nu gaseam cazarea. Se intunecase si umblam cu telefonul aprins sa vad pe unde calc. Am gasit locatia si cand am intrat m-am aruncat direct pe pat. M-a salvat in mii de feluri. Nu exista trecut, nu mai incerc sa vad viitorul. Sunt aici si el e langa mine. Uneori in telefon, alteori se culcuseste in bratele mele. Ii ador parul roscat si pistruii de pe spate. Aproape ca m-a invatat sa inot si aproape ca am plans de bucurie in bratele lui de multe ori. Cu el pot sa ma plimb pe strazi razand fara sa-mi pese de trecatori, de cunoscuti si de necunoscut. Nu mi-e teama de nimic cu el. In vorbe putine ma apara de tot. Cu el am cele mai calde amintiri. Amintirile unei iubiri care creste pe zi ce trece. Un fel de iubire cu si fara nabadai care creste ca un copil. Razgaiat, nonconformist, nebun si visator. Daca am avea un copil o sa fie ca fetita asta de care am aprins atata drag ca i-as manca sufletul mic de fiecare data cand o imbratisez. E singurul copil de care am aprins drag, nu sunt o persoana moarta dupa copii.

E aici si nu o sa ma lase in niciun moment dificil. Ma stie trista, ma stie bucuroasa, ma stie glumeata si imi iubeste fiecare latura a personalitatii. Suntem imperfecti si ne-am gasit. Formam un intreg. O fi el mai colturos, dar e cel mai bun intreg pe care l-am format vreodata cu cineva. Imi fortez limitele in fiecare zi. Am in plan sa fac multe, iar el e aici. Cine mai sustine ideile mele tampite de a invata limbi demult apuse? Cine imi ia carti si cu cine vad filme vechi la care radem de ne tavalim pe jos? Cu cine fac maraton de filme si cu cine fac cumparaturi pana nu mai are cine sa le care?

Acest articol nu e pentru nimeni, la fel ca toate celelalte. Nu scriu pentru cititori. Nu vreau aplauze, nici injuraturi. Scriu pentru mine, pentru cum ma face sa ma simt.

Advertisements