Eliberare


Eliberarea vine din scris. Uneori din lacrimi, atunci cand chiar poti plange.

Da, da, da pentru totdeauna!

Oare cat dureaza totdeauna? 4 luni amarate? Atat ne-am jurat?

Nu o sa ma schimb niciodata! Asa o sa fie mereu.

Cat dureaza mereu? O saptamana, o zi, o noapte? O partida de sex mai lunga? Spune-i dragoste, dar absenta ei e absenta sexului, atunci ce sa mai inteleg?

Nu stiau ce au pierdut! Iti voi fi mereu alaturi. Te voi sustine mereu. Tu esti tot ce mi-am dorit, tot ce caut de o viata. Cate cuvinte care par fara sens cand le iei la maruntit cu creierul, nu cu inima.

Iubesc, iubeam. Iubeam ideea de a fi iubita, de a fi intr-o relatie. Poate ca maine as iubi brunetul ala bun din autobuz sau poate ca as face sex pe o canapea smechera sau intr-un pat imens cu altul. Mult mai mult ca fostul, mult mai putin ca tine. Poate ca maine o sa redevin ce eram: trista, irascibila si tot ce nu ai cunoscut tu. Poate ca iubirea mea nu e iubire si e doar o faza trecatoare. Poate ca-s o scarba in blana de oaie si nu ma pot atinge cuvintele tale. Imi vine sa te bat, sa te tai cu cuvinte, sa iti urlu in urechi ca nu esti ce-mi doresc. Ca trebuie sa schimbi tot ti-as zice uneori, alteori te las doar sa fii tu si te accept. Uneori accept tot si nu mai vad nimic. Ma leg singura la ochi ca justitia. Iubeam o umbra de om, atat de slab, atat de destept, atat de modern, de nonconformist. Iubeam interzisul si periculosul din el, misterul si horror-ul, felul ciudat de a fi, reticenta si paranoia din el, gelozia si posesivitatea zodiei si modul cum se juca, cu mintea mea. Adoram zeul meu. S-a dus. Se fac 3 ani in curand. Nici nu imi vine sa cred cum a trecut timpul. Am devenit tot ce credea el ca nu voi fi, am facut multe lucruri cu gandul la el. Mi-am transformat aspectul si am investit in mine, exact cum mi-a zis. Am ales sa il iubesc in absenta. Am urat faptul ca i l-am aratat actualului. Misa e un copil. Inocent, bun, bland, un varsator veritabil in certuri. Il urasc cand ne certam. I-as zice multe si l-as jigni cum nu isi imagineaza ca ar putea fi jignit. Creierul nu il accepta, inima il iubeste si are nevoie de el. Langa el ma simt uneori limitata, nu ma provoaca intelectual, se multumeste cu ce are si asta ma scoate din sarite, dar ma simt iubita, rasfatata. Nu ma protejeaza ca nu are cum. In relatia asta sunt eu barbatul, mai putin in pat, se intelege. Uneori am impresia ca m-am saturat sa il protejez si invat, indrum tot timpul. As vrea sa iau o pauza si sa ma invete ceva. Sa stau cuminte la pieptul lui si sa imi povesteasca naibii ceva, sa ma invete ceva nou. As fi vrut sa fie mai mult ca fostul pe partea asta. Daca ala era oaza mea de liniste, el e sursa mea de liniste. Il iubesc de parca n-as mai fi vazut altul. Urasc sa ma cert cu el. Ma repet deja de nervi. Totusi e primul in fata caruia imi cer scuze si pe care il caut dupa ce il alung. Mi-e greu fara el. a devenit o parte importanta din mine. Prezenta lui aici e indispensabila desi inca incerc sa imi fac loc in pat langa el. Nu e gras, eu sunt. Barbatul din mine e gras si mare. Mare ca egoul nesimtit.

Am prea multe taceri care ma dor. Am prea multi oameni in spate care ma dor. Fiecare ma cresteaza pe spate cu o lama scurta si ascutita. Incerc sa ii ignor cand ma satur sa ii alung cu unghiile ascutite. E greu. Oamenii sunt rai, meschini, fara mila. Uneori cred ca oamenii din ziua de azi nu mai au suflet. Cand vad unul amuzant, bun, bland am impresia ca am vedenii. Rautatea lor m-a inasprit. M-a facut sa nu-mi mai pese de inimioare, flori, fluturi si totusi ma bucur de ele in secret ca un copil caruia ii e interzis sa iasa la lumina. Am invatat sa iubesc copiii si sa imi exprim partea copilaroasa. Cu al meu pot fi nebuna, nebunatica, tot ceea ce nu am fost cu altii. Nu am bariere cu el. Ma asculta, dar…Uneori am impresia ca eu caut total altceva si as lua-o de la cap. Sexul nu e iubire, iubirea nu se declara prin sex oricat de bun ar fi el. Doarme. Eu fierb de nervi. Nici cartea nu mi-o termin azi de nervi. De ce? Pentru ca e gelos pe succesul meu de zi cu zi. Eu ii spun fiecare bucurie, fiecare moment frumos si el e gelos. Vrei sa ai ceva? Munceste, nenica. Munceste sa curga transpiratia pe tine si vei avea. Ala e succes, aia e bucuria care iti lipseste tie. Trebuie sa meriti tot ce ai doar asa vei invata pretul si valoarea lucrurilor.

As fi vrut sa fiu mereu senina si indragostita. Sa iti spun numai lucruri frumoase, ca iubirea e vesnica si ca fluturii nu mor niciodata, dar lumea e cruda, dragule. Nu ai bani, nu existi! Banii cumpara tot si fara bani esti nimeni. Viata e de rahat, trezeste-te! Sa fii adult e de tot rahatul. Mai bine departe decat in Romanica. Tare as scrie-o cu litera mica, dar ma trage constiinta de mana. Oi fi vrand tu sa-mi implinesti visele si sa-mi fi alaturi, dar fara bani o sa murim imbratisati in frig si jeg. Visele mele sunt prea largi sa le intelegi si stiu ca scriu incoerent, dar nu stiu ce simt, nu stiu ce scriu. Imi vine sa plang, dar nu mai am lacrimi de cand cu zeul. Imi vine sa fug, dar nu as fugi decat cu tine. Fara tine e greu, dar si cu tine e ca dracu de la o vreme. Simt ca esti altul, ca esti tot ce uram si ti-am zis ca urasc. Simt ca te schimbi si esti tot mai prostanac, mai batut in cap, viciile tale ma enerveaza. Nu iti admir fumurile, nici tigarile, nici berea. Le urasc ca pe lipitori si le-as strivi cum omor paienjenii cand ii vad pe podea. E un sentiment ciudat sa te iubesc, dar sa urasc parti din tine. Nu stiu cat o sa mai suport. Daca nu te schimbi, daca nu iti ceri iertare pentru tot circul de azi simt ca o sa dispar exact cum ti-am zis ca o sa-ti fac daca nu-mi convine ceva. Fac 24 ani in curand. Nu mai am 4 ani de pierdut. Nici macar 2 nu mai am. Vreau sa-mi traiesc viata, acum sa-mi cladesc succesul. Nu mai am timp de pierdut. Daca mor maine? Daca mor maine si nu am facut nimic din ce-mi doream? Lumea e rea si o sa scriu eu si despre asta, despre munca, despre joburi si sanse. Am de zis multe, timp nu am. Mi-e somn si mi-e greu sa ma imaginez iar singura. Era bine cu tine cand ne iubeam, dar creste iarba tacerii si furiei intre noi. Ma intunec…

I-am zis ca daca plec de aici parca vad ca tot in Bucuresti ajung si stii ce mi-a zis?

Daca pleci in Bucuresti pe mine cui ma lasi?

Sa dea dracu daca m-am gandit la asta. In afirmatia: nu o sa mai am job si o sa mor de foame, fix el conta!

Mi-a zis sa ma obijnuiesc cu ideea ca nu mai sunt singura. I-am zis ca asa m-am obijnuit de cand am ramas singura, sa fac totul pe cont propriu. Nu e nici greu, nici usor. Poate a fost greu la inceput, dar nu mai e. E obijnuinta!

Uneori simt ca suntem ca astia 2 din videoclip. Ne certam si ne departam doar sa ne apropiem iar. Alteori il vad in el pe fostul, pe un EL pe care nu l-am cunoscut inca si e amuzant si grotesc ca mi-l doresc. Il doresc! Ma atrage ca un magnet. Nu stiu ce dracu am de tot imi plac bad boys.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s