Valuri de viata


Nici nu stiu cu ce sa incep.

De cand a plecat am construit o noua eu. Pentru el, cum voia el. Pacat. Nu m-a vazut niciodata asa.

Mi-e clar ca nu ma crede nici daca ma citeste. Mi-a dovedit cand se facuse mic holbandu-se in telefon in timp ce treceam pe langa el. E prostesc. Sa tii la un om care nu te vrea. Esi mai prostesc tot jocul asta de-a iubirea, de-a relatia, de-a sexul. Ne facem ca facem ceva si de fapt facem cu totul altceva. Nu trebuia sa-mi zici ca-s isteata. Poate acum nu ma mai durea cand ma felicita altii pentru x lucru. As da orice moment de glorie, orice vorba de la altcineva pentru un “esti mai isteata decat credeam” al tau. Nu stiu de ce am investit atatea emotii in tine. Atatea lacrimi sarate care mi-au distrus tenul incet si sigur. Am invatat sa nu mai plang, sa nu mai sufar. M-am resemnat. Stau aici, solitara ca o stanca reprosand altuia care ma iubeste de ce nu ma iubesti tu, de ce nu ma vrei tu, de ce nu vezi nimic in mine. Ai pomenit sa nu simti nimic in bratele altuia? M-am jucat putin de-a iubirea, dar farsa o sa ia sfarsit curand. Adevarul e ca eu nu imi doresc iubire. Imi doresc o farama de atentie de la tine. Asta valoreaza enorm. Pentru ca un om genial care iti da atentie, care te priveste cu ochii negri atat de tacut, de patrunzator e mai tare, mai intens, mai hot, mai valoros decat orice altceva.

M-am chinuit 2 ani. Mult. M-am chinuit mult sa imi schimb conditia. Ai mei stiau ca pot. Stiau ca ma duce capul. Vecinii stiau. Prietenele mele, prietenii stiau si ma placeau pentru asta si pentru lucruri pe care ei le vedeau in mine, tu nu. Eu stiam ca trebuie sa fac mai mult, sa ma zbat mai mult. Am avut si eu un vis. Un vis mare, mai mare decat capul meu si am facut o greseala: am crezut pentru un an intreg, un an – auzi tu comedie, ca pot sa il implinesc. Am crezut ca imi pot schimba conditia si ca voi reusi fara ajutor, doar pe munca mea. Adevarul este ca jungla asta urbana este mai rea decat ai crede. Eu-s de la tara. Ne impungem si noi, ne certam, ne balacarim, ne invidiem, ne mai punem si piedici, dar nu am intalnit oameni ca acolo. Mi-a fost greu. Al naibii de greu. M-am mintit in fiecare secunda ca nu ma doare, ca totul e ok, ca pot sa merg mai departe. Am pierdut bani in mainile unor persoane josnice, care nu merita niciun gram de mila nici macar in pragul mortii. Mi-am blocat orice sentiment. Am crezut ca aia e menirea mea, ca sunt fericita asa. Am ajuns ca plang in telefon in parcuri necunoscute si sa ma preling pe podeaua liftului in hohote de plans si ploua, la dracu. De fiecare data cand viata mea se destrama ploua. Ploua indracit parca sa-mi faca in ciuda. Sa fie mai greu drumul inapoi, acasa.

In fiecare zi cu tine aveam 21. Varsta mea nu se schimba. Tu imi zisesei ca pot face orice vreau, ca-s libera si tanara. Stii care e problema? Nu e de ajuns sa fii liber. Nu e de ajuns sa ai dorinta sa faci ceva. Daca nu poti sa faci ceva degeaba. Daca neputintele propriului suflet te tin in loc, toata viata ta va fi un lung sir de dezamagiri si acele vise naive de la 21 iti vor chinui sufletul si asa schingiuit, toata viata pana in clipa cand vei muri.

M-am prefacut tot timpul. Ca pot sa te schimb, sa te fac al meu, ca nu tin la tine, ca nu te iubesc intr-un final. M-am prefacut ca traiesc clipa si ca va dura o vesnicie. M-am prefacut ca nu stiu ca se va termina. M-am prefacut ca-mi ascund slabiciunile si ca tu nu le vezi, ca nu ma usturi in glumite si ca nu vrei sa schimbi ceva la mine, ca ma vrei asa cum sunt. Cand am plecat atunci, imi venea sa ma intorc sa-ti bat la usa. Sa ma opresc pe scari si sa plang. Am crezut ca nu e finalul, ca nu se poate asa. Ca nu mi se poate intampla mie.

Am crezut ca m-ai placut cu adevarat si ca orice baiat care voia o relatie cu mine vedea in mine potentialul si calitatile pe care le stiu eu. Adevarul e diferit. Fiecare vedea ce voia. Doar viziunea mea e corecta. Una mai completa nu am.

Am crezut ca imi voi reveni, ca nu voi suferi. Vreo 3 saptamani m-am comportat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Credeam ca ma vei cauta. Apoi m-a pufnit plansul si mi-am facut curaj sa te sun. Numarul nu este alocat. Disparusei de pe bolta vietii mele. Cele mai reci nopti au urmat. Am pierdut mai multi bani, tot ce muncisem o luna. Am fost fraiera si oameni destepti au profitat de naivitatea mea. Credeam ca toata lumea e ca tine, credeam ca nu voi fi inselata. Iubirea inseala. Indragosteala inseala. Zambetele frumoase inseala si tot ce credeai ca va fi bine se termina la fel de brusc si de inocent cum a inceput.

Credeam in tine. Credeam ca viata mea de cacat se va termina si voi incepe o cu totul alta in universul tau, o alta lume, un alt fel de om. Te-as cauta si acum daca nu as stii sigur ca nu ma mai vrei. Ca nu vrei sa ma mai vezi niciodata de parca te-as fi tradat, mintit, inselat cu ceva. Credeam ca tu esti salvatorul meu. Nu aveam nevoie sa-mi oferi lucruri, bani. Aveam nevoie sa-mi fii alaturi pentru ca langa tine prindeam curaj, ambitie, forta. Imi dadeai incredere in mine chiar daca nu stiai si nu vedeai asta. In dreapta ta putem schimba lumea. Nu lumea mea, ci lumea noastra. Eu stiam ca zbor dupa ce ma intalnesc cu tine. Eram ca pe Duracell dupa fiecare intalnire. Ieseam pe usa hotarata sa schimb lumea. Chiar credeam asta. Eram asa buna si inocenta. Nu credeam ca oamenii mi-ar face rau tocmai mie si ca ma vor vedea atat de groaznica, de ciudata…Eu care nu am facut rau nimanui si am incercat mereu sa ajut oamenii din jurul meu.

Nu mai simt nimic. Am o liniste ca un gol in piept. El imi zice la ureche ca ma iubeste, iar pe mine ma lasa rece. Toate gesturile ma lasa rece. Fiecare sarut ma lasa rece. Nu am nevoie de asta acum. Am nevoie de sprijin emotional si de o discutie inteligenta. Credeam ca ma voi face mare alaturi de tine, ca vei fi mereu acolo cu o vorba buna sa ma sprijini. M-ai ajutat mult. M-am descoperit si dezvoltat dupa ce ai disparut si am stat sute de zile sa ma gandesc la tot ce a fost gasind intelepciune antica in vorbele tale, gasind sfaturi de viitor. Si acum ma mai gandesc, inainte sa iau o decizie, oare el cum ar face? Ce ar zice daca l-as suna acum?

E misto sa ai o relatie cu un om care e complet diferit de tine de parca veniti de pe planete diferite. Nici macar nu mancati acelasi lucru. La inceput e fascinant, totul e nou si incitant. il adori pentru ca e altfel, pentru ca e mai sus ca tine, asa il vezi. Apoi diferentele nu mai sunt interesante, ci frustrante. Descoperi ca la 20 si ceva de ani oamenii nu se schimba, nu sunt capabili sa asculte o parere, daramite sa o incerce macar o data, ca diferentele atat de fascinante candva va separa acum incat ajungeti sa va urati.

Imi pare rau ca am pus atatea emotii pozitive in numele unei persoane care nu merita asta. Nu merita 2 ani din viata mea. 2 ani din inocenta mea. M-am schimbat. Fata mi s-a modificat si arat mai trecuta de parca o grea suferinta m-a ofilit. Nu mai sunt o floricica gata sa infloreasca. Am inflorit pe ascuns cand dormeai tu si dupa ce ai plecat m-am ofilit incet, cu fiecare sesiune de plans si scris pe blog. Un barbat care voia atat de mult bani si nu-stiu-ce incat isi dedica noptile, intreaga viata acestui lucru. Atat de rece, de cinic incat e singurul care mi-a zis ca nu cauta iubire, ca el nu are nevoie de asa ceva. Tot el a zis ca parintii lui nu l-au iubit niciodata.

Nu o sa mai iubesc niciodata pentru ca nici nu mai stiu cum e sa fii indragostita. Trag de o relatie doar de dragul de a fi si pentru ca ma simt prea slaba pentru a mai supravietui socului unei despartiri desi eu as fi cea care as initia asta. Intotdeauna m-am gandit la tine si mi-a fost dor de tine. As fi vrut sa fii tu aici, mainile lui mari sa fie chiar mainile tale mari si tot asa. E trist. O iubire a murit inainte sa se nasca, pe alta am lasat-o sa creasca si o sa o secer cu mana mea pentru ca nu ma satisface in niciun mod si nu suport sa o vad cum creste. Ma innebuneste.

Eu nu imi gasesc locul in lume. Nu am crezut niciodata ca dupa 15 ani de invatat ca o proasta nu o sa-mi gasesc locul in lume, nici macar un loc de munca. Nimeni nu ma vrea. Nici in firma lor, nici in casa lor. Nu tu job, nu tu iubire. Da-i dracu de bani! Multi ai, multi cheltui. Niciodata nu au adus fericirea. Fericirea sta in boul de langa tine care te face sa zambesti cu un dinte ciobit si 2 gropite adorabile, care iti mangaie fundul cu un picior cand stati pe burta si va uitati pe laptop la haine, care te ia in brate inainte sa adormi si te serveste la pat fara sa fie mai putin masculin, care trage draperiile negre ziua sa ai parte de romantism artificial. Care face chestii mici pentru tine  si care te culege de pe bulevard cand il astepti. Mereu super aranjat, impecabil ca un domn, mereu manierat si pus pe glumite. Mereu cu ochii pe tine sa observe un inel nou, o buba la gura, o tristete ascunsa sau o zgarietura pe spate. Mereu atent sa nu te raneasca nici cu o floare. Mereu…extraordinar.

Mai ziceam de A. ca e un idiot ca sufera de 1.5 ani dupa o blonda. Eu sunt mai idioata! 2 ani brunet.

Am crezut ca viata mea va fi simpla si plina de succes. Ca daca voi invata si voi sta in banca mea viata ma va fi una implinita. Drumul vietii nu e niciodata lin si drept cum am vrea noi. Face tot felul de ocolisuri care ne scot din minti. Iti pierzi speranta ca ti se va mai intampla ceva bun si ca te va aprecia cineva pentru exact ceea ce esti. In fond, nici ajutor nu mai ceri. Nu mai ai putere. Esti prea obosita de toata farsa asta numita viata, tinerete, libertate. Totul e un jug pe care il porti fara rost. Nu stii cand se va termina si cand vei simti multumire din nou. Iti iei chestii care nu te fac sa schitezi niciun zambet, rasul ti-e matur si malefic cateodata, esti rece, dezinteresata, fara vlaga, fara chef de viata. Totul parca se naruie. Toata lumea e fericita in jurul tau si tie iti vine sa te pui in cur pe bordura, sa plangi si apoi sa te culci pentru o vesnicie.

Cel mai nasol e ca in tristete si dezolare esti mereu singur. Daca vrei sa mori, o sa mori singur, mizerabil, ca un caine raios. Cand esti fericit lumea rade cu tine, cand plangi, plangi singur in noapte pe tastatura. Nimeni nu stie, nimanui nu ii pasa. Ce ii doare pe altii ca mai ai un colt de suflet, suficient cat sa simti ca esti trist si ca te doare? Ce? Viata!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s