Recenzie Valuri de viata


aaa

Valuri de viata de Lina Moaca este o carte care m-a fascinat, mai ales spre final cand m-a emotionat pana la lacrimi. Lina Moaca este o autoare despre care am citit de multe ori, o autoare contemporana care a ajuns cunoscuta printre tinerii bloggeri bookaholici. Imi doream de mult timp sa o citesc si uite ca s-a intamplat. Am castigat-o in cadrul unui concurs pe Blogul meu de cuvinte fluturi.

O sa incep cu lucrurile care mi-au placut.

Este o poveste de viata care te captiveaza si nu te mai lasa sa o lasi din mana. O poveste de viata cu multe suisuri si coborasuri, cu multe rasturnari de situatie, cu emotie si neliniste, cu incitare si fantezie, cu poezie si filosofie. O poveste care te lasa cu un gust dulce in minte si in suflet. Sincer, nu credeam ca romanii contemporani mai pot scrie povesti de dragoste care sa te captiveze, sa te faca sa te regasesti si sa visezi, sa te intrebi si sa participi activ, cu raspunsuri latoate intrebarile pe care situatiile le impun. Este o poveste delicata despre viata, despre oameni, despre iubire de cuplu si de familie, despre parinti, despre scoala, despre prietenie, despre invidie, despre antagonism, despre barfa, despre mister, despre secrete, despre durere, autocompatimire, suferinta, dorinta, dezamagire, deznadejde, despre autoinvinuire, despre regret… Despre multe lucruri care te pun pe ganduri si iti aduc aminte ca ar trebui sa faci mereu doar ceea ce e corect si bine fata de toti ceilalti, fara sa te mai pui si pe tine in ecuatie.

Nu o sa scriu foarte multe despre povestea de viata dinauntrul cartii, nu vreau sa rapesc bucuria lecturii unui viitor cititor. Irina Albu, nepoata unui om bogat schimba Parisul cu Bucuresti si viata ei ia o turnura cu totul noua. Ramasa orfana de ambii parinti doar in grija bunicului bolnav, are grija de el si de inima lui inainte de a avea grija de inima sa. Isi va face prieteni noi, va iubi, va plange…Multe lucruri se vor intampla. Exact cand credeai ca o sa devina plictisitor povestea se suceste o data si te trezesti in alt scenariu. Genial!

Imi place cum autoarea sare de la o secventa la alta intr-un ritm ametitor, ma face sa fiu implicata, in ritm alert, o lectura vie, vibranta. Exista foarte multe pasaje foarte profunde, filosofice chiar si asta m-a cucerit iremediabil.

aaaaaaaaa.jpg

Ce m-a enervat maxim la cartea asta. Au fost cateva chestii!

In primul rand sunt chestii tehnice precum diacriticele puse aiurea, cuvinte scrise gresit, articole puse unde nu trebuie. Cred ca treaba editorului era sa verifice atent fiecare propozitie si sa ajute la unitatea textului. Pacat!

Apoi, am citit o autoare romanca scriind o poveste americana. Nu are nici cea mai mica legatura cu Bucuresti sau Romania. Atmosfera de scoala nu e reala, viata ei in vila. Totul e american. Eu nu locuiesc in Bucuresti, dar am avut cateva contacte cu lumea de acolo. Poate nu era high class, dar tot nu cred ca am citit o poveste care s-ar petrece in Bucuresti. Nici nu am invatat in scoala privata, dar cantina la scoala e doar in America, banchetul si absolvirea sunt organizate dupa stil american. In spital nu te lasa nimeni sa dormi in camera pacientului, nici macar nu intri la terapie intensiva. Am avut un film american in fata ochilor cu o profunzime si delicatete romaneasca. Numele nu sunt romanesti oricate nume de familie traditionale ai pune. Nu e un lucru rau, nu zic asta. Eu analizez foarte mult o carte cand o citesc si la autorii romani contemporani sunt mai atenta. Ma intereseaza tehnica lor, modul lor de a scrie, viziunea lor asupra lumii.

Irina vorbeste bunicului ei cu “mosneagule”, asta m-a exasperat. Plus ca ii zice pe nume. Eu nu am auzit oameni de 18-19 ani sa-si strige rudele pe nume, chiar si pe soacra sa.

Amestecul de limbaj modern cu cuvinte invechite este chiar enervant, nu da fluenta textului, nu pare veridic. Dialogul nu pare veridic in unele locuri. Am avut de cateva ori impresia ca am in fata cateva propozitii traduse un pic aiurea din engleza.

M-a mai enervat faptul ca in unele cazuri Irina nu vorbeste, doar face ce zic ceilalti. Autoarea stie despre ce vorbesc aici. La inceput era mult mai stapana pe viata ei, nu se lasa dusa de nas de nimeni. Am avut impresia ca a capitulat. Noroc cu finalul ca m-a facut atat de fericita.

Puncte bonus autoarei pentru veridicitatea momentelor de stari de rau si a sentimentelor, emotiilor. Indragostirea e reala, emotiile la fel, durerea se simte prin scriitura, ajunge la inima cititorului.

Daca ar fi sa dau o nota cartii i-as da 9.5 datorita lucrurilor care m-au zgariat pe creier personal, dar per total e o super carte care va aduce bucurii romanticelor incurabile si de aceea aproximand nota iese 10. Merita!

1.0

Abia astept sa o duc matusii mele sa o citeasca! Se va bucura enorm!

PS: Trebuie sa citesc si cealalta carte a autoarei Oameni, ingeri si demoni!

Advertisements

4 thoughts on “Recenzie Valuri de viata”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s