Voluntar pentru o ora


Voluntariat inseamna sa iti oferi timpul, energia, efortul fie el si intelectual, unor oameni care au nevoie. Mai inseamna ca e gratis. Un zambet este destul!

Am vrut de mult timp sa fac voluntariat. In liceu am mers la plantat de pomi, dar acum nu mi se pare mare lucru. Abia de curand am inteles cat de mult inseamna sa ajuti un om si cat de bine ma face pe mine sa ma simt. Daca mult timp m-am simtit slaba si am avut nevoie de foarte mult sprijin pentru a-mi reveni, acum ajutand ma simt puternica, ma simt in stare sa fac lucruri, sa ofer lucruri si imi da o bucurie, o pace sufleteasca pe care nu le pot simti in nicio alta actiune. E ceva care te implineste.

Traim timpuri grele! Nu ma refer la criza, saracie, boschetari, droguri, coruptie si alte lucruri. Ma refer la faptul ca oamenii si-au pierdut speranta in oameni si se tem. Se tem la orice pas. Se tem de cei care ofera pliante, se tem de oamenii de pe strazi noaptea, se tem de tine ca daca te apropii le-ai putea cere sau face ceva rau. Ma uit la ei cum trec speriati pe langa tine cand vrei sa-i intrebi ceva. Te adresezi politicos si se opresc cu ochii mari sticlind. Te indruma cu un zambet. Stiu ca informatia lor e gratis, dar e valoroasa pentru cei din afara orasului care si-au pierdut sensul, pardon, busola.

Am trecut prin 2 ani cumpliti. Stie el cine mi-a frant inima in mii de farame de sticla. Am trecut prin toate fazele posibile si sincer, niciodata nu o sa uit cat l-am iubit. Acum un an l-am vazut. Eram in autobuz si ma duceam sa-mi prezint licenta. Imi tremurau picioarele de parca ma duceam la ghilotina. Nu ma puteam gandi decat la el. De ce trebuia sa-l vad exact in ziua cand ma duceam sa-mi prezint licenta?

Chiar azi mi-am amintit de ultimele zile de facultate. Acum fix un an, pe 23 aprilie, aveam absolvirea. Ai mei nu au venit. Inca nu mi-a trecut supararea pe mama si o sa-i scot ochii toata viata pentru ca nu a fost acolo, alaturi de mine. Sa vad in ochii ei ce vedeam in ochii tuturor parintilor colegilor mei: o mandrie nesimtita si egoista- fata mea e cea mai tare, gen! As fi vrut pentru o clipa sa arate tuturor cu ochii ei cat de mandra e de fii-sa! E mandra oricum. Stiu asta! Zilele trecute mi-a zis ca nu ii vine sa creada cat de curajoasa si de descurcareata am devenit! Are incredere in mine pana la Dumnezeu! Stie ca oriunde m-as duce ma descurc. Stiu ca oriunde m-as duce vine dupa mine calare si pe matura sa ma ia acasa daca e nevoie! E o mandrie si o incredere tacita, dar a dracu de puternica intre noi!

Saptamana aceasta am avut cea mai agitata saptamana din ultimele luni. 2 zile am mers la primele ore la Bucuresti pentru voluntariat. De cand am vazut anuntul ca in Bucale se cauta voluntari pentru lectura intr-o biblioteca, am zis ca trebuie sa iau parte la asta! Sincer, dupa ce m-am inscris nu m-am asteptat sa ma cheme. Credeam ca Bucurestiul e plin de oameni dornici sa faca lucrul asta. Spre surprinderea mea nu era asa. La 3 saptamani dupa aplicare, cand parca uitasem ca m-am inscris, hop mailul surpriza: eram acceptata. Ce sa fac acum? Trebuia sa merg sa semnez contractul de voluntar. Am zburat intr-un suflet si am semnat tot ce era de semnat. Pentru ca aveam sa fiu singura in fata unei clase de copii si eu nu am experienta cu copiii mai deloc, am zis ca am nevoie de cineva langa mine, cineva de incredere, cu care ma inteleg de minune si care ar fi dispus/ a sa isi piarda timpul cu mine in alt oras. Verisoara mea era persoana la care m-am gandit! Am sunat, am vorbit. A doua zi faceam plan pe hartie ce facem, cum facem, ce zicem, cat si cum.

Desi cu mari emotii, prima zi a fost superba! Eu m-am simtit excelent! Prima data cand lucram si interactionam cu copii de 10 ani si am ramas uimita de cat de educati, de interesati, de inteligenti, de buni si de inocenti erau. Oamenii din Bucuresti isi educa foarte frumos copiii si exista destui invatatori pasionati de ceea ce fac. Bibliotecara de acolo este o bomboana de femeie, iti vine sa o iei acasa si sa discuti cu ea despre carti si despre copii nopti intregi fara oprire. Ne-a oferit tot sprijinul necesar, ne-a dat sfaturi. A fost extraordinar. O ora din viata mea le-am citit, le-am pus intrebari, le-am dat sfaturi si nu mai voiau sa plece. Imi venea sa-i imbratisez pe toti. Sa lucrezi cu copii nu e usor, trebuie munca de organizare si planificare, dar este atat de frumos…

Nu imi vine sa cred ce scriu aici, cum m-am simtit. Mi-am descoperit instinctul matern. Aveam ceva semne dinainte sa ma duc acolo, dar acolo, in acea ora de poveste fara sa folosesc o metafora pentru ca le-am citit dintr-o poveste, m-am regasit. Mi-am amintit cine sunt si am descoperit ca iubesc copiii. As sta de vorba cu ei in continuu, i-as invata lucruri, le-as da sfaturi, i-as asculta, i-as incuraja.

E minunat sa vezi cum 25 de perechi de ochi sunt 100% atenti la tine, la ceea ce zici, la cum te porti si iti raspund foarte entuziasmati la orice intrebare. Erau incantati de ceea ce faceam acolo. Nu as fi reusit fara verisoara mea si ii multumesc pentru ca m-a ajutat! A fost o ora de vis! Multumesc Biblioteca Metropolitana pentru ca mi-ai dat o sansa sa devin un om mai bun din toate punctele de vedere! O sa revin cu drag la urmatorul proiect!

Acest proiect s-a numit Atelierul de lectura si se deruleaza pana pe 21 mai.

Poze de la ora de vis aici si aici!

Am tinut 2 ateliere, pe 18 si 19 aprilie. A doua zi copiii au avut 9 ani si nu au fost prea interesati de ce am facut noi, dar important e ca prima zi a fost excelenta pentru a ma face sa mai fac parte din astfel de proiecte.

x

Nu sunt o persoana buna, dar ma straduiesc. Asta cred ca ar trebui sa conteze cel mai mult. Pe langa accesele de furie pe care le are orice om, eu mai am niste accese periodice de bunatate fara motiv. Am zile cand ma trezesc si sunt painea lui Dumnezeu. Am zile cand tun si fulger fara sa stiu de ce. Asa sunt eu: o multime de persoane diferite!

Pentru un atelier de lectura de o ora am facut 2 ore dus naveta in acele zile. A doua zi simteam ca dormim pe noi amandoua. Nu eram nici prea pregatite, ne era foame si aveam emotii pana peste cap. A iesit bine pana la urma. Dupa acea ora, cum nu aveam tren decat peste 2 ore, am stat o ora in parc facand fel de fel de planuri si de poze pana cand Bazilescu a devenit neincapator de oameni. Am fugit apoi la tren. La propriu pentru ca era sa-l pierdem. Daca nu fugi prin Gara de Nord nu simti ca ai venit la Bucuresti! :))

Sper ca prin aceste 2 ateliere sa fi atras spre lectura macar un copil!

Daca dezvoltarea personala nu inseamna prea mult pentru unii dintre noi, cred ca banii inseamna si da, cititul aduce bani! Cititul aduce informatie care se transforma in cunostinte care pe termen lung te ajuta sa inveti sa faci ceva si din asta iei bani!

Acum te gandesti ca merita sa dai banii pe o carte? Poti comanda de pe orice site, dar eu le recomand pe cele de pe partea stanga a blogului.

Advertisements

3 thoughts on “Voluntar pentru o ora”

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s