Luna plina


I miss him as I miss life, air, breathing. It doesn’t hurt anymore. It’s just an obsessive thought. I stillremember his glowing skin, his perfect hands, his so black eyes, his perfect  hair and eyebrows… His laugh still sounds clear in the silence of night.

Ma uit la luna printre crengi de tei parfumat si nori. E plina, inca ma gandesc la el. In fiecare zi simt ca ajung mai departe de el, in fiecare noapte imi amintesc cum era el. Ce insemna pentru mine. Orice melodie house imi aduce aminte de el, ce imi povestea, cum radea…Avea un ras fenomenal, daca inchid ochii si ma straduiesc inca il aud. Un ras cristalin, de copil, dar barbat in acelasi timp. Pielea aia parfumata pe care nu o gasesc in bratele niciunuia. Cum sa te multumesti cu orice leguma cand ai avut un zeu? De ce imi curg lacrimi care imi ard obrazul; simt sarea din ele cum imi sapa cute adanci in piele. Mai am momente cand imi amintesc exact fata lui cand, in bratele lui, il priveam direct in ochi inainte sa il sarut, sa ma pierd in gura lui. Compar fiecare om cu el si a avut dreptate: nu mai e nimeni ca el. Nu gasesc niciunul la fel de destept, nici de dragut, nici de bun, nici de bland, nici de misterios, nici de grijuliu si protector. Nu gasesc niciunul sincer, fara vrajeala. Nu gasesc niciunul sa ma faca sa simt ca timpul sta in loc si sa nu ma mai gandesc la el. Nu gasesc niciunul dupa care sa-mi pierd capul iremediabil, niciunul pentru care sa ies pe geam numai sa ma duc sa-l vad, niciunul pentru care sa vreau sa ma schimb radical. Niciunul cu care sa cresc: emotional, spiritual, cultural, omeneste. Niciunul nu imi vrea binele sau bunastarea, niciunul nu ma invata nimic, nu are nimic de povestit, nu ma face sa ma simt mica pentru a dori sa evoluez sa am si eu lucruri inteligente de zis/povestit.

Vorbesc cu 1-2-3-7 si dintr-o data imi piere cheful. Cu ei nu am timp de nimic, dar imi fac timp cand ii blochez si nu ma mai cauta nimeni. Vreau pe cineva, dar cand vad cate defecte are, ca nu e cum era el, ca nu imi poate oferi o clipa de liniste in bratele sale, ma schimb la fata si plec. Poate sunt orgolioasa, asta mi s-a spus cel mai recent: ca nu iert, ca daca cineva mi-a gresit o singura data nu ii mai dau o sansa. Poate pentru ca ma iubesc mult mai mult decat o faceam acum 2 ani si am decis ca viata e prea scurta sa o pierd acceptand rahaturile oricarui dobitoc. Sunt optimista si vizualizez viata mea alaturi de un barbat pe care sa-l plac si sa-l ador.

Doare groaznic sa ai pretentii si standarde. Doar ca dand la o parte pleava de secara, ramai cu mana goala. Dormi singura in loc sa te  tina un tip dragut in brate. Faza e ca el era perfect. Nu pot sa-mi imaginez pe cineva sa se poarte mai frumos cu cine, sa ma faca sa cred ca tine mai mult la mine decat o facea el inconstient. Nu pot sa il vad pe altul mai bun decat el si sunt proasta, lacrimi imi curg aiurea. Vreau doar sa ma descarc si in sfarsit pot. Am inceput sa plang la Grey’s anatomy si termin sedinta de descarcare acum. Purificare prin scris si plans. Metoda noua a la Nastya.

Toate merg ca pe roate si de ce ma simt oribil in fiecare noapte, seara si dimineata? Ziua ma dau dupa altele si ma fac ca nu ma gandesc in fiecare minut la el. Ma amagesc, ma mint, ce-mi mai place sa fiu mintita frumos…

La geam,  sunt in 30. Deodata totul dispare. O lumina orbitoare. Nu mai stau in dreapta, ci in stanga. Intind mana si imi zambesti cu gropite. Lasi telefonul din mana si ma tii de mana. Privim amandoi inainte. Cobor… Singura si de data asta.

Nas langa nas sa ne privim gurile care zambesc. Deschise si vesele. Tinere si flamande.

Nimic nu are farmec fara tine si totusi imi construiesc un drum, o viata care ti-ar placea. Ai fii mandru de mine. Sunt sigura! Multe lucruri le fac in memoria ta, stiu ca nu esti mort. Sunt foarte sigura de asta! Totusi, raman romantica. Pastrez lucruri care imi amintesc de tine, dar cel mai pret lucru e amintirea in lant pe care mi-ai oferit-o.

Timpul trece prea repede. Vreau ca ziua sa aiba mai mult de 24 ore, am atatea lucruri de facut… Atatea idei, atata energie, atata ambitie… Ma bucur ca am revenit ce eram odata.

Ieseam amandoua din magazin. Dam sa urcam scarile cand ea se opreste sa caute marunt in portofel. Urc pana pe treapta ei, ma clatin, dau din maini, o prind de mana si ea se sperie. Ce-ai,fai? Chiar ti-e rau?

Cand zic ca mi-e rau, pai mi-e rau. Stii ca nu ma plang din orice.

Te-ai ingalbenit toata la fata. Hai sa-ti iau ceva sa mananci.

Stai jos, ia niste apa si spala-te pe fata…

Cum te mai simti? Mai ti-e rau?

Tot mi-e… Las’ ca iau un magne b6 mai incolo. Mi-a ramas mancarea in gat.

Stai aici sa ma duc sa iau zahar.

Ok. Intru pe mail, simteam ca mi se inmoaie picioarele, imi venea sa ma asez pe jos, sa ma ghemui. Ma simteam slaba, slabita de vreo boala nasoala.

Mai ti-e rau? Parca arati mai bine…

Nu imi mai e…Hai sa luam si masline.

120 pasi. 30 calorii.

Sunt ok, nu te mai uita asa speriata la mine. Hai sa luam si branza.

………

Simt cum mi se inmoaie picioarele, imi vine sa ma asez pe jos, sa ma ghemui. Ma simt slaba, slabita de vreo boala nasoala. Zambesc si ma prefac ca aud ce imi zice. Mormai ca da si merg agale prin supermarket. Ma cam legan, de aia merg incet, sa nu se observe. O las sa-si ia tot ce-i trebuie si sunt cu gandul departe. La clipe mai linistite cand nicio durere sau senzatie nu ma facea sa devin palida si sa ma ia ameteala, sa ma tin de oameni sa nu cad…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s