Ultimul an


Am ajuns la final. 3 ani s-au scurs prea repede. Incepe sa imi para rau. In 3 luni nu o sa mai dau pe aici, cladirea pe care o cunosc ma va lasa in urma inselandu-ma cu alti si alti studenti. O sa ma duc in locuri unde nu o sa stiu nimic, pe nimeni si o sa fie al naibii de greu. Viata mea abia incepe.

A fost greu, doar eu stiu cat mi-am batut capul cu contabilitatea si cat am plans cand nu imi iesea balanta si a doua zi domnul S. ne punea nota pe tema. Pana si ieri tremuram ca varga desi fata mea nu trada nicio emotie. Imi facusem tema, dar aveam emotii sa ma duc iar in fata, la catedra, cu caietul, sa imi gaseasca el greseli si sa-mi dea nota mica. I-am zis colegei sa puna mana sa vada cum imi bate inima si mai-mai sa-mi sara din piept. Mi-a zis sa ma calmez ca fac atac de panica acolo. M-am dus, i-a placut si mi-a dat 9 pentru ca nu aveam nush-ce tabel. Imi venea sa plang acolo de bucurie. Eu,9? La el? El care nu ma scotea din 6 si cand luam un 7 pe tema ziceam ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior? Timpul a trecut, nu mai facem conta cu el, de fapt semestrul asta nu mai facem conta deloc. Sunt materii adiacente. Program de tot rahatul,dar l-am aranjat noi frumusel si avem si timp liber daca nu frecam de praf scaunele din 3 autobuze pana acasa.

Am invatat sa fiu organizata, sa scriu mai frumos, sa structurez totul mai bine. Citesc mult mai repede, scot ideile din orice scris muuuult mai repede, gandesc mai repede, sunt mai eficienta. Anul asta ma simt la maxim de randament si totusi…Ma ia melancolia.Se termina facultatea, ma. Peste 3 luni nu o sa ma mai prezint drept studenta. Ce o sa fiu? Ce o sa fac? Ce o sa se intample cu viata mea si cu prietenele mele?

Prietene si prieteni pe care m-am suparat de mii de ori in tacere, dar cu care am cele mai tari amintiri. Adevarul e ca nu ne amintim din facultate zilele de glorie cand ma duceam in fata sa imi controleze tema, nici cu ce scris frumos ma semnam pe prezenta si pe tabelul domnului S. Nu o sa ne amintim cum imi tineam capul in mana sa scriu la 8 dimineata cand ma trezeam la 5:45 sa ajung la timp si cand la 8:10, in doar 10 minute, scrisesem deja o pagina. Nici durerile de mana cand mouse-ul ma face sa ma doara mana cand scriu si am impresia ca o fac pentru prima oara, e mereu greu dupa weekend sa vii si sa scrii la foc automat. Nu o sa ne amintim proiectele la care ne-am balbait si inrosit in fata clasei, nici profii care ne-au placut si ne-au avantajat. Nici gafele la ore cand raspunsul meu era tampit sau amuzant poate.

O sa ne amintim orele petrecute pe holuri in anul I asteptand profa de info sa ne deschida laboratorul, orele petrecute in camin in compania unui capuccino si a unui borcan cu icre. Orele de plimbari si de lancezit la soare pe o banca. Pozele urate facute si editate de 10 ori, cum fugeam din facultate direct in camin, cum mergeam in oras sa ne luam x chestie si pierdeam 3 ore cautand si luand cu totul altceva, durerile de picioare, tiganii care s-au luat de fusta mea de iarna, datile cand am injurat ca mi-am taiat blugii in banca si mi-am rupt colantii intr-un cui. Datile cand am batut cuie cu diverse chestii prin FA3. Datile cand ne scriam temele la o cu totul alta ora, cand profa ne atragea atentia ca ne da afara. Cand in sesiune ne agitam ca gaitele si in fata usii inchise faceam previziuni despre cum o sa fie azi la examen. Orele de stat in telefon sa invatam amandoua, sunatul la 11 noaptea sa-i zic ca am descoperit cum se face x problema si o taiam de pe lista celor necunoscute. Mersul la film, plimbatul pe bulevard, prin centru, Macul si toate magazinele de haine de la sud incoace, baietii draguti de la xerox. O sa ne amintim lucrurile care ne fac sa zambim.

Nu imi vine sa cred cat uram facultatea asta in anul I si cat m-am schimbat, cum am ajuns sa-mi placa si cat mi-as dori acum sa ajung pe domeniu. Orele de info cand ma simteam geniu si la programare ma aclamau toti sa ies la tabla sa scriu codul de la tema. Cum depanam coduri gresite si cum ii aratam colegei cu degetul unde sa dea click. Ora de filosofie cand am luat un plus in fata unui amfiteatru intreg cu cunostintele din liceu. Ora de franceza la care daca nu raspundeam eu se facea o liniste stanjenitoare. Orele in care tineam telefonul pe picioare sa verific mailurile, orele de conta la 8 dimineata cand cu o mana scriam si cu alta mancam, bagam pe sub nas, cum se zice. Datile cand ne-am facut cadouri si am primit lucruri care ne placeau. Mersul la Bucuresti si ratacitul 2 ore pe aceeasi strada imensa pe care nu gaseam x bloc. A semnat contractul si am plecat acasa rupte de oboseala. Cursul la care o sa mergem de azi, lucrurile invatate acolo. Actele pe care le-am gresit si cat m-am chinuit cu ele sa fac un dosar perfect. Aseara patul meu arata cam asa:, eu stateam turceste printre foi:

20150416_211107[1]

Am trecut prin 3 grupe, a fost o nebunie. Prima data eram la 63, o grupa foarte ok, oameni fara fite, foarte de treaba. Apoi ne-a desfiintat grupa si am ajuns odata cu toti cei de dupa mine la catalog la 62. A fost aiurea, toate prietenele mele, la inceput de catalog au ajuns la 64. Eram singura. Mi-am facut o noua prietena cu care sunt si acum strans legata sufleteste si cu care impart orice bucurie si orice tampenie fac. Radem isteric si mai si plangem, dar foarte rar, in situatii exceptionale. A trebuit sa imi fac prietene noi, m-am acomodat pana la urma.

In anul 3, ca doar la final se intampla idioteniile, au mai format o grupa. Bineinteles ca au luat iar din 64 si 62 sa formeze 65B. Eu ramasesem la 62, prietena mea era acolo. Ce sa facem, ce sa facem? Hai sa bag cerere de transfer. Mi-am gasit si inlocuitor, am mers la decan, nu voia sa accepte. Prin interventii am reusit sa fiu iar cu cine voiam eu. Se formase o grupa micuta, si acum suntem 7 la seminarii. Ne intelegem super bine. Toata lumea vorbeste cu toata lumea, am prietene de la alta grupa cu care nu credeam ca o sa vorbesc vreodata, totul e bine.

Nu e chiar bine ca am licenta de facut, 2 luni mai sunt, dintre care o luna de perioada de verificari si examene, deci o luna si nu am facut nimic. Mi-am luat licenta pe info pentru ca vreau sa o fac cu placere, sa iasa ceva frumos. Pe conta as fi urat fiecare minut petrecut sa lucrez la ea. Sper ca atunci cand o sa primesc materialele si tot ce mai e, sa ma apuc si sa lucrez repede la ea. Stiu sa ma descurc cu termenele limita si nu am nicio problema sa stau 12 ore la calculator, nes si mancare pe langa mine, pastile cu magneziu si sa rezolv treaba aia. Mi-am redescoperit ambitia si e un lucru al naibii de bun. Intr-un fel, nu am fost niciodata mai mandra de mine. Pe de alta parte, tot ma mai ia cateodata melancolia ca sunt singura. Treaba e ca am prea multe pe cap acum sa ma mai gandesc la relatii, emotii, iubire si inimioare, floricele. Probabil ca timpul acelei perioade a trecut. Simt ca am pierdut ceva vital, esential, dar am castigat lucruri mult mai bine si de asta sunt al naibii de fericita.

Oamenii au o gramada de fete si au zile proaste, te nedreptatesc pe nedrept, te iubesc sau te atrag fara motiv, nu ii poti intelege, te ajuta si te lasa balta, te alunga si te apropie, dar oamenii, oricate defecte ar avea, sunt tot ce avem noi mai bun. Oamenii sunt singurele fiinte in care putem sa ne punem nadejdea. Oamenii nu te vor parasi. Orice fata ar avea, vor fi acolo chiar si cand sunt la mii de kilometri departare.

Nu ai nevoie neaparat de iubire sa te simti fericit. Functionam si pe prietenie, pace, liniste, respect, succes, glorie, mandrie, orgoliu, multumire de sine, speranta. Am speranta ca totul va fi bine, de fapt am speranta ca totul va fi grozav. Bine e de mult timp. A avut dreptate el, candva: Intr-un final, totul va fi bine. Timpul sterge ranile si ramai doar cu cuvinte. Pentru ca sunt o iubitoare de arta, de frumos, colectionez cuvinte. Sunt lucruri pe care nu le pot uita niciodata: privirea ta patrunzatoare si cuvintele care mi-au adus atata bucurie, cuvintele care mi-au dat speranta ca pot face ce vreau. Mereu te credeam cand imi ziceai asta. Eu sunt o fire vulcanica, expansiva, extravertita, rad si vorbesc mult, dansez prin casa in sutien si cant pana ragusesc, fac dezordine, insir haine si bijuterii prin camera. Eu sunt, asa cum nu m-ai vazut niciodata. Nu stiu cat din ce sunt acum eram si acum un an, dar nu ma stie nimeni cum sunt acum. De fapt nici nu-si dau seama cat m-am schimbat. Ma stapaneai, cu tine nu aveam reprosuri, nu vorbeam aiurea, eram cuminte si asezata. Stateam ca la scoala. Imi placea senzatia aia ca ma stapanesti, ca imi opresti porniri vulcanice, ca imi supui latura salbatica si ma educi. Imi placea tot ce vorbeam si tot ce mi-ai zis am inteles mai tarziu. Asta sunt eu: inteleg mai greu lucrurile legate de viata, decat cele teoretice, de la scoala. Trebuie sa trec prin ele sa le simt intelesul si sa le gravez in interiorul meu ca lectii si principii de viata.

Se termina facultatea si ce sunt eu dupa asta?

Incotro ma indrept?

Imi voi implini visele, voi ajunge vreodata unde imi doresc?

Cand voi avea totul, ce imi vei darui/oferi tu sa iti ofer un spatiu in sufletul meu sau in viata mea? Ce oferi ce nu pot cumpara si singura?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s