Cum m-au ajutat cartile sa evoluez?


Cand eram mica aveam doar carti vechi, roase de soareci. Miroseau urat si aveau gauri aproape rotunde in mijlocul paginii. Era o aventura intotdeauna sa urc in pod cu o lumanare si un chibrit in buzunar sa caut in gramada de carti vechi, mereu sperand ca voi gasi ceva interesant. Era modul meu de a ma relaxa, mereu coboram cu o carte interesanta in mana. De fapt, erau mai multe. Nu intelegeam mereu ce voiam sa citesc, dar pozele erau interesante. Le stergeam de praf si le aduceam in casa ascunzandu-le prin biblioteca. Mama nu ma lasa cu “vechiturile” in casa. Nu era de acord sa citesc carti pe care au misunat soarecii. Citeam cand aveam timp si desi nu intelegeam mare lucru stiam ca o sa vina o vreme cand o sa inteleg tot. Abia asteptam sa ma fac mare. Credeam ca o sa am raspunsurile la orice intrebare, ca o sa am o inteligenta uimitoare, ca o sa stralucesc.

A venit liceul si am descoperit biblioteca scolii. M-am imprietenit repede cu bibliotecara si luam carti in fiecare saptamana. Am descoperit critica si mi-a placut, imi placea sa citesc dezbateri despre marile opere ale literaturii romane sau universale. Am descoperit poezia si pentru prima data in viata mintile mele au facut sinapse rasunatoare si am inteles. Am inteles fiecare rand, fiecare rima frumos scrisa, fiecare metafora, fiecare imagine prindea viata si culoare in mintea si am vazut atatea. Am auzit si mirosit atatea in poezii din carti vechi pe care le-am lipit cu grija de cele mai multe ori. Am avut mereu grija de cartile mele. Chiar si cand erau ale mele doar pentru o saptamana. Imi doream mult sa am biblioteca mea. Aveam sa-mi implinesc visul, desi nici acum nu am cartile pe care mi le doresc.  Aveam sa citesc carti care m-au marcat, mi-au deschis mintile, dupa cum imi place mie sa zic, m-au facut sa inteleg lumea si oamenii mai bine, sa am idei si sa le exprim. Eram atat de timida, orice contact cu o persoana necunoscuta imi facea inima sa bubuie de emotie si frica. O frica prosteasca de altfel. Tot ce am citit in liceu m-a ajutat ulterior. Din fata care nu vorbea am ajuns sa am ideile mele si nu sunt deloc comune pentru ca am citit destule idei incat sa preiau parti cu care rezonez creand idei noi, inedite, originale. Fata care nu vorbea prea mult a ajuns in clasa a XII-a sa aiba 10 pe linie doar pe idei, doar pe interpretari de texte, imagini, citate. Profa de franceza avea un fel de gluma:” Ia zi, Pauna, ce idee ai de data asta? ” La romana interpretam mult mai profund decat colegii si am mers si la olimpiada. Am cunoscut oameni noi si acolo. A fost o experienta, nu doar diploma e importanta. Mereu zic ca din orice situatie poti trage concluzii si invataturi, fiecare moment trait e o experienta.

In clasa a XII-a aveam destul de mult timp liber. Aveam timp si sa citesc, sa ma pregatesc pentru bac si sa ma informez pe net despre timiditate sau chiar sa caut carti de care sa intreb la biblioteca. Am inceput sa citesc carti de psihologie si de dezvoltare personala. Trebuie sa recunosc ca m-au ajutat mult sa ma inteleg, sa ma “diagnostichez” si sa ma vindec singura. Cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru mine a fost ca am citit! Nu regret nicio ora petrecuta in compania unei carti. Am invatat atatea, am vazut atatea filme cu ochii mintii, am tras atatea concluzii, am meditat si am calatorit atat de mult. Toate locurile lumii mi-au stat la picioare intre filele unei carti. Am avut o sansa, permisul la biblioteca si l-am folosit. Personal cred in autodidactism. Cred ca nu este suficient ce invatam la scoala sau la facultate. A fi un om cu adevarat inteligent inseamna sa te informezi constant, sa citesti, sa inveti pana la sfarsitul vietii. Mintea noastra este un laborator de idei. Cartile sunt doar catalizatoare care ajuta reactiile sa se produca in timp record. Bum, si intrebarile fara raspuns capata raspunsuri in ceata. Se contureaza mai bine cu fiecare fila si la final te simti mai castigat. Esti multumit de ceea ce stii, de ceea ce esti si de ce anume ai facut pentru tine. Esti multumit ca ai raspuns la orice intrebare si nimic nu te poate face sa taci.

Tot ce pot sa spun tinerilor de azi este ca a citi este cel mai bun lucru pe care il pot face pentru ei, pentru mintea si spiritul lor. Sunt atatea carti de dezvoltare personala, atatea carti de poezie, beletristica, teatru, critica, psihologie, fictiune, thriller, istorie, filosofie. Atatea povesti nespuse atata cat cartea ramane inchisa…

Nu pot sa descriu cat de bine ma simt cu tot ce am citit, cat m-a ajutat in scoala si in societate. Sa citesti te face sa vorbesti altfel, sa ai raspunsuri si solutii, sa creezi, sa ajuti, sa intelegi. Iti imbunatateste viata pe toate planurile. Nici nu stii cand te trezesti un cu totul alt om, unul mai inteligent, mai cumpatat, mai rational, mai meditativ, mai bun.

Pentru ascensiune culturala si spirituala se recomanda citirea macar a unei carti pe luna!

Advertisements

One thought on “Cum m-au ajutat cartile sa evoluez?”

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s