Mama!


Te-astept acasa, azi. A mia oara. De-atatea ori intarzii si imi pierd rabdarea. Te sun de 3 ori in 10 min si inteleg cu lacrimi in ochi cand imi zici: ” Nu mai vin acasa! Am treaba!”

Inchid si arunc telefonul in pat. Farfurii imprastiate pe colturi de mese, birou, vitrina, biblioteca. Cani de ness cu urme de ruj pe ele; asteapta sa vii sa le iei si sa ma scoti din plapuma sa mai zambesc o data.

Cu servetele langa pat, imi trag nasul cu ochii deasupra plapumei la al zecelea film pe azi. Mi-e foame, dar mi-e sila sa stau in frig sa incalzesc ceva si mancarea zace acolo. Eu zac in pat. Raceala, no chef, stres.

Lemnele se chinuie sa se aprinda in soba si le injur incet printre dinti in timp ce tremur in plapuma si mainile mi-au inghetat, sunt visinii pe mouse. O gramada de fire intinse prin camera, chestii la incarcat. Carti deschise si inchise cu semne de carte in ele. Asteapta sa le iei si sa le aranjezi, eu nu mai am chef de nimic. Doar te astept…

Si vii. Mirosind a munca si a oboseala de fiecare data caci banii aia sunt munciti pe branci. Sunt mandra de tine si de aia ma duc imediat sa-ti iau pastile cand ma trimiti. Stiu cate faci pentru mine. Si iti pun bani pe masa cand pot sa vezi ca vreau un trai mai bun nu doar pentru mine. Imi place cand ma intorc acasa dupa ce lipsesc cateva ore si ma primesti cu mancarurile preferate si prajituri de vis facute cu drag si iubire. Trebuie sa plec mai des. Dupa 15 ore de munca tot mai aveai putere sa-mi asculti problemele existentiale… Prostii fara rost.

O sa-mi amintesc mereu cand te sunam la 11 noaptea intreband: ” Cand vii?” si tu ziceai: ” Nu mai vin acasa! Culca-te! Vorbim maine! Poate vin mai devreme…”

Si-n fiecare zi ma gandesc cu teama ca o sa mori candva si o sa fiu cu adevarat trista. Distrusa, nu o sa ma repare nimeni.

Ma uit in oglinda si te vad din ce in ce mai des. Niciodata nu am crezut ca semanam.

Si-am lesinat de atatea ori, ai fost acolo sa ma prinzi. Doar tu ma prinzi cand cad. Cand am facut atac de panica, mureai in pat tipand fara sa poti sa te ridici si eu te auzeam, dar nu puteam vorbi. Pana si atunci ne completam. M-ai vazut de atatea ori trista, m-ai prins plangand si mi-ai alinat durerea, doar tu ma vindeci cand toate luminile se sting in jur. Doar cu tine vorbesc despre ce am pe suflet, dupa ce tin in mine, cand nu mai pot iti povestesc tot ce simt, tot ce gandesc si tu-mi dai liniste de fiecare data. Doar pentru tine as face orice oricat de greu mi-ar fi. Doar tu ma iubesti!

Mi-ai dat de atatea ori din bucata ta de mancare sa ma satur eu cand tu abia gustai. Mi-ai dat ultima pastila sa imi fie mie bine. Ai platit cu un dinte sa nu cad eu sa-mi sparg capul. M-ai tinut la pieptul tau aparandu-ma de rau mereu. La 4 ani, la 22. Esti tot aici suportand fiecare criza de plans, de nervi, de tipete si de injurii cand ma apuca nebunia, cand simt ca nu mai pot.

Fiecare data cand mi s-a frant inima, mi-ai adunat bucatile si m-ai facut intreaga.

M-ai invatat ce inseamna saracia si omenia, bunatatea, blandetea, mila, empatia, iubirea neconditionata, ocrotirea, speranta.

Astept sa vii. Nu te mai sun ca ai treaba

Mi-a inghetat mana.Iar…

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s