Retrospectiv


E minunat sa ai oameni alaturi, sa vii acasa si sa te astepte cineva, sa te uiti la ceas in speranta ca mai apare cineva la fix, sa iti intre cineva pe usa cu un zambet pe buze. Sa se aseze pe scaunel langa soba si sa-ti dea sfaturi, sa te asculte si sa-ti povesteasca lucruri interesante. Sa va oblojiti ranile una alteia si sa fie bine chiar si dupa ce pleaca la casa ei. My favorite scorpio, the last scorpio in my life loving and caring about me for real. You said I don’t know any english? Well, my boy, I’m gonna write that book after all and I’ll make you a hero to show you who am I! Watch and disper!

Apoi am suferit si am vazut ce inseamna singur si am aflat ca nu e virus,nici boala… e deficienta.Si am pierdut oameni si am raspuns la intrebari pe care nu mi le-am dorit puse vreodata…

Singuratatea nu e haina pe care o imbrac de buna voie, uneori poate e. Aleg sa am oameni de calitate langa mine si asta ma face sa dau o gramada de oameni la o parte pentru ca imi stopeaza evolutia, pentru ca ma sufoca, pentru ca ma fac sa sufar, pentru ca ma inteapa inconstient cu lucruri care ma fac peste cateva ore sa tremur de nervi si sa adorm mai suparata decat ma trezisem. Am avut un an plin de peripetii, am ras, am plans de multe ori, am disperat si am avut cosmaruri care m-au facut sa fiu obosita a doua zi, am cunoscut oameni si m-am entuziasmat, i-am lasat in urma si altii mi-au ramas in suflet cu flori si vorbe poetice desi m-au lasat ei in urma. Am avut un an sa ma gandesc la tot ce nu a mers bine, sa aflu cine sunt si ce-mi doresc de la viata, sa aflu cat suflet mai am, cata constiinta, sa-mi testez limitele si sa aflu pana unde sunt capabila sa merg, sa aflu cat pot suferi si cat pot iubi, cat ma pot abtine de la a iubi si cand pot sa fiu de piatra, cand emotiile m-au parasit cu totul. Am facut planuri si vise si am inceput sa lucrez la ele. Pe partea profesionala merge bine, evoluez pe zi ce trece, mai am 7 luni sa invat lucruri inainte sa infrunt lumea si implicit piata muncii care o sa strambe din nas cand o sa ma vada. Pe celelalte parti, familial e binisor, e bine cand ne vedem mai rar, ea lasa lista cu ce am de facut, eu o sun si ii zic ce am facut, dorul imi face bine. Pe de alta parte cand sta 4 ore langa mine ma scoate din sarite si fac ce fac si o trimit in camera ei. M-am invatat singura si sunt mai mereu trista. Nu am ce sa fac. Foarte putine lucruri imi mai smulg vreun zambet.

Mi s-a reprosat ca nu am pareri proprii, acum le am si nu-mi mai convine nimeni si nimic. Judec si rup in bucatele mici-mici tot ce prind! Nu e bine nici asa si nu stiu exact spre ce tip de scorpie ma indrept usor, dar sigur. O sa aflu cu timpul.

Cu fiecare zi care trece, vei mai fi uitat putin cate putin…Vindeca-te singur. E tot ce poti face pentru tine.

Dorul ma mistuie si-mi bantuie visele chipuri indepartate care ma dor. Daca m-ai lasa sa dorm, daca as dormi bine macar o ora… Motivatia sta bine in varful capului unui om cad inima ii e bine asezata in piept. Ce ma fac daca inima mi-e umflata si nu incape in piept? Sa o tai la jumatate sa imi recapat motivatia? Nu pot, doar e inima mea!

Am avut un an in care m-am maturizat enorm, mai ales in a doua jumatate a anului. Fiecare drum singura sau cu un tovaras zambitor de drum m-a facut mai cerebrala, mai responsabila, mai curajoasa. Exact ceea ce credeai ca nu o sa fiu niciodata. Imi pare rau ca nu esti aici sa vezi cate pietre noi, diamante sclipitoare am adunat pe lantisorul subtire de la gat. Am vazut oamenii cum se schimba si am invatat sa tac, sa-mi tin gura. Am avut incredere si am fost inselata. De aia nu o sa imi mai las niciodata sufletul deschis! Nu o sa cer niciodata nimic, nimanui. Cand am cerut mi s-a zis ca-s slaba, ar trebui sa ma descurc singura si cand m-am facut nestiutoare ca sa imi explici cat de bine poti, ai crezut ca sunt proasta si nu stiu nimic. Orice am facut a fost gresit inteles de aia nu mai fac nimic. Nu mai alerg si nu mai strig, nu te mai caut si nu te rog nimic. Nu te iubesc si nici nu te implor. Esti doar acolo, undeva in sufletul meu, locul in care mai eram inocenta si mai eram linistita.

Inca imi straluceste o piatra pe inelarul mainii drepte. Nu, nu sunt logodita, spre mirarea ta, nu ma vrea nimeni. E doar o amintire din vremurile cand mai spuneam cuiva de magia Craciunului si ce-mi doresc cu ardoare sa am. E doar un inel superb din vremurile cand mai puteam sa zambesc, din timpurile cand fugeam ca o caprioara in fata ta cand veneai si te luam in brate acoperindu-te de saruturi. Cui crezi ca am mai facut asta? Nu mi-am permis sa fiu copila cu nimeni, ei nu voiau asta, am fost femeie si am mers incet si elegant pe tocuri de 10 sa vezi ca pot fi si altceva, o femeie cu care te poti mandri pe strada si am mers cu tine in 30 fara teama si fara rusine. Pentru prima data in mult timp am mers cu tine pe strada si nu m-am simtit stanjenita, eram mandra ca sunt acolo desi nu ma tineai de mana, nu ma minteai si nu ma amageai. Nu eram perfecta si nu-mi promiteai ca ma iei acasa, nu ne-am fi mutat impreuna dupa doua luni si nu m-ai lasat pentru bani sau job. M-ai lasat pentru ca… aveai lucruri importante de facut, places to see, people to meet, dreams to fulfill. Aveai persoane noi sa faci sa se indragosteasca de gropitele tale. Aveai sa le lasi dupa primul “Te iubesc”, aveai sa pleci zambind strengareste si aveai sa fi fericit in nebunia din viata ta. Plecari si sosiri, cumva lumea ti-e la picioare, esti doar prea orb sa vezi ca ai si oameni la picioare si ar fi fete gata sa faca orice pentru tine daca intr-o zi fermecata ai aparea unde te-am intalnit intaia oara. Esti prea orb si prea incapatanat sa vezi ca sunt oameni care te iubesc cu adevarat desi stiu doar 3 lucruri despre tine si care ti-ar imbratisa toate umbrele in noptile lungi si pustii cand faruri de masini ti-ar lumina camera prin jaluzele. Prea orb sa vezi cine te-ar imbratisa pe la spate, sarutandu-ti fiecare centimetru de piele si spunandu-ti ca esti perfect exact asa cum esti si ca nu te-ar schimba cu nimic. Te-ar vrea exact asa si ti-ar intra in joc invatand toti pasii. Ar intra in lumea ta de buna voie si ar face orice sa se integreze. De ce? Pentru ca tu ai fi acolo si un zambet de incurajare ar fi indeajuns.

Ca poti sa ai lingusitori la orice pas si pot sa-ti sarute fiecare umar si parul fir cu fir, dar nu te pot inlocui cand tu cu o singura lauda faceai toate stelele sa cada in ploi de artificii. Cand tinutul tau de mana facea mai mult decat soaptele altuia de iubire, decat saruturile infocate si decat dorinta tuturor la un loc de a te face fericita.

Trecutul e utopic, viitorul e deschis si o sa incep un an nou cu sperante. Sperante mari si alte ganduri sub aceasta figura trista si ganditoare. Nu m-ai vrut, e ok .Ma descurc si singura. Nu am nevoie de niciun baiat langa mine sa fiu fericita si chiar daca m-oi minti o sa-mi repet asta constant pana cand o sa o cred si o sa o simt ca un principiu parte din mine.

O sa te iubesc pentru totdeauna, dar nu putem sa mai fim impreuna!

Trebuia sa-ti sparg fata atunci, sa-ti crestez obrajii albi cu un cutit, sa ramai cu amintirea mea in fiecare dimineata cand te priveai in oglinda si in fiecare noapte cand mahmur incercai sa te speli pe fata, sa ma vezi. Ma iubesti? Te urasc si te uit in fiecare zi!

Asta-i adevarata si noua fata a good girl gone bad!

Floricelele s-au oflit si stelele au cazut de 3 ori implinindu-mi doar prima dorinta. Astept implinirea celorlalte si o alta viata sub un ambalaj nou. O sa devin ceea ce adorai si o sa ma privesti doar de la distanta! Nu e voie mai aproape, tu nu ai voie!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s