Nu plange, Ana


Nu plange…

Nu plange daca-l vezi intamplator aducandu-ti aminte ultima data cand ai zis “te iubesc” si era adevarat si el ti-a raspuns cu rasuflarea intretaiata.

Nu plange ca nu te-a vrut pe mai tarziu, pana mai incolo cand vei fi devenit mai matura.

Nu plange pentru fiecare ora petrecuta pe tocul usii cand priveai la stele si vorbeai cu el de toate, cand singurul loc din care puteai aspira la mai mult era acel loc in care aveai acces la gura lumii, o gaura spre cer.

Nu plange ca te-a lasat singura sa te maturizezi ca nu-i ajungea ce stiai si ce erai, nu plange, te rog. A trecut atata timp si totusi…Uite ca inca te doare. Prima iubire si ultima care-ti facea inima sa bubuie. Cel cu care fiecare sarut era de pur foc. Cel care ti-a rupt inima in mii de bucati spunandu-ti ca nu esti destul de buna pentru el.

Nu vreau sa vad, nu intelegi? inchide-l, inchide-l, zicea ea iesindu-si din minti. Lacrimi avea in ochi si toata karma pozitiva se dusese.

De te-ai intoarce as fugi cu tine oriunde, sa stiu ca linistea mea cu tien va fi permanenta,sa ma faci sa uit de el cum ai mai facut…

Sunt vindecata, vezi? Sunt bine! Sunt libera in sfarsit de umbrele trecutului…

Eu nu o sa fiu niciodata amanta. Cealalta femeie. Nu o sa plang niciodata ca dormi tinand in brate alta femeie si nu o sa fiu niciodata sotia inselata. Mai repede plec cu copii departe lasandu-ti in urma casa scrum: sa stai la ea de aici incolo. N-as suferi pentru niciunul cum sufera unele. Nu merita! Niciun barbat nu merita sa plangi pentru el! Poti pleca in lume sa o iei de la capat pur si simplu, vei gasi pe cineva sa te iubeasca!

Iesisem in curte sa privesc cerul si imi placea asa de mult ca numai vise si idei imi infloreau din tample catre crengile ce se intaltau ocolind stelele. Voiam sa mai stau, sa meditez doar, dar era tarziu si-mi luasem gura de aer, nu avea rost sa devin melodramatica, trebuia sa ma intorc la pc sa muncesc pana tarziu. Pana cand ochii ma vor durea atat de tare ca voi vrea sa-i inchid pentru cel putin 24 ore.

Venisem acasa si era frig. Acolo nu ma astepta nimic. Nimeni nu-mi deschidea usa. Mancare nu aveam pe masa sau pe soba la incalzit si pentru prima data in viata veranda mi s-a parut trista. Iau motorina si stropesc destul, iau chibriturile si le deschid, scot unul, il privesc si scap cutia pe jos raspandindu-le pe toate pe jos. Ma uitam la mana stanga cum imi tremura, fiecare deget se misca de parca avea vointa proprie. Ma gandeam ca seman cu o vrajitoare care ar face atunci o vraja si am zambit. Trebuie sa mananc, mi-am zis si mi-am adus ceva.

Pofta buna, zice ea plecand in ceata.

Mananc singura, exact ca o vaduva, zise ea inainte sa intre in curte, intr-o patura de ceata.

Am atatea de facut nu am timp sa ma gandesc la fosti, la cei ce mi-au promis atatea si acum cauta albituri care nici macar nu-i plac doar pentru ca-s din acelasi oras cu el. Pai eu nu o sa vin, ma acolo? Sa-ti vad fata atunci! Cand nu o sa-ti vina sa crezi cat am evoluat si cum arat acum, ce om sunt! Si daca vei vrea sa-mi zici ceva o sa-ti zic ca nu te cunosc! Nu te-am vazut niciodata!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s