Here comes the weekend


Chest to chest,palm to palm, we were always just that close
Wrist to wrist, toe to toe
Lips that felt just like the inside of a rose

Cum poti fi cu cineva atat de apropiat si apoi sa uite de tine de parca n-ati pierdut nopti impreuna,n-ati numarat stele si vise, nu ati vorbit la telefon pana ai aparut in dreptul usii lui?

Cum pot oamenii sa creeze legaturi, sa te faca sa crezi ca ai conta, ca ar tine la tine si apoi sa te stearga din agenda si din viata de parc-ai fi fost o cifra gresita intr-un registu contabil?

Nu mai conteaza, parul tau inca imi apare in ochi cand de fapt vad pe altul. Inaltimea lui ma tulbura si de la departare cred ca esti tu, ma infior si ma inspaimant putin, imi sare inima din piept, dar imi revin. E altul, nu esti niciodata tu. Cine stie pe unde-ti umbla pasii uriasi? Pe ce rotunjimi iti odihnesti privirea si cui oferi mangaieri si sarutari de vis cand toate erau ale mele si inca voiam? Cand tot ce-mi dadeai ma facea sa vreau mai mult? Cand nicio privire nu e ca a ta si niciun sarut nu-mi da fiori?

Cand parul lui moale e ca al tau si pielea iti seamana, inca ii numar alunitele si inca cred ca o sa apari de undeva. Dar fumul diminetii si frigul noptii ne separa pentru totdeauna. Eu pe aici, alergand de colo-colo si tu alergand pe strazi mai insorite, in lumea banilor si altor lucruri.

Nevermind, I’ll find someone like you…

I already found.

In every breath I forget a little bit of you. And it’s fucking setting me free. Capable to live and love again. All those ghosts of this year beggin to fade and I’m so glad to be alone, able to think better.

Stii momentul ala cand ai o perioada intreaga in care parca nu ai intelege nimic, parca nu ai acumula nimic si peste doar 3 luni simti cum totul a explodat in tine, au bubuit neuronii si au creat sinapse in ciocnirea lor de stelute mov si negre si albastre,cum iti placeau tie,simti ca stii atatea si cand raspunzi la vreo ora preferata zici in sinea ta, soptind in propriul piept carnos:Thank you for teaching me this one,no matter where you are, maybe you will hear all my thanking, all my tears and all my dreams coming true.

Poate o sa auzi de departe vantul suierand si o sa intelegi ca zambesc din nou si rad si ma agit in vreo multime de oameni fericita de unde am ajuns si cu cine sunt acolo.

Imi pare rau ca nu esti aici sa vezi ca am ajuns exact ce voiai sa devin si imi pare rau ca nu am cui sa-i spun bucuria mea sa se bucure nedisimulat, asa cum o faceai tu mereu. Tu intelegeai ce am nevoie sa aud si-mi ofereai exact ce nu ti-am cerut niciodata. Si cand o sa fie ziua ta o sa-ti trimit urari de bine din departari. In the 5th day look for me in west!

Am spus mai multor oameni ce important e sa ai un mentor si fara sa vreau am devenit eu unul. Sper sa ajut omul sa evolueze exact cum am facut eu.

E minunat sa faci parte din ceva mai mare decat tine, sa ti se explice cu drag, sa ti se dea sanse, sa fii incurajat, sa simti ca evoluezi si sa ai sanse reale sa ajungi undeva unde iti doreai de mult timp. Cere efort si complicitate, exact ca o dragoste mare si inca pot pune pariu ca nu stii din ce carte e sintagma asta. Nu am intalnit niciodata un baiat sa fi citit mai mult decat mine, sa pot sa dezbat subiectele cartilor si alte lucruri conexe. De fapt, nu am cautat un om cu care sa am prea multe lucruri in comun. caut oameni diferiti cu care sa am ce discuta tocmai pentru ca avem vieti diferite. Monotonia m-ar ucide, plictiseala m-ar face sa ucid la randul meu.

Sunt entuziasmata de ce fac acum, de unde ajung in fiecare zi, de programul aglomerat, ma face sa ma simt vie, utila, in continua evolutie. Sunt linistita si fericita dupa o lunga perioada de chin si tortura interioara. Ma simt bine si sper sa nu se termine, nu as putea sa o iau de la capat.

Nu stiu de ce dupa o zi al naibii de obositoare imi amintesc de tine si automat mi se sterge zambetul de pe fata, ma intristez.Am nevoie de o noua perioada cu vreo persoana care ma face sa rad.

Mi-era dor sa rad din nou si sa ma simt tanara si vie.

Uitasem sa fiu copilaroasa si sa vorbesc cu cineva exact cum imi vine, sa rad de greselile pe care le fac, sa ma agit, sa alerg dupa autobuze si sa alunec in spatele unei femei cand busul era sa faca accident din cauza unui sofer idiot. Mi-era dor sa ma doara picioarele de mers pe jos si sa vorbesc tare pe strada de parca ar fi a mea si nu mi-ar pasa de cei care ma aud vorbind ca acasa, fara niciun strop de prefacatorie, doar cuvinte care iti starnesc zambetul la orice alaturare gresita si intentionat obscena si implicit amuzanta.

Hai sa radem pana la finalul zilei. Pana cand totul se transforma in scrum. Pana cand dispari in noapte si pe mine ma inghite un autocar care ma duce acasa pe un scaun moale. Pana cand masinile imi claxoneaza picioarele frumos scurbate in blugii albastri. Pana cand telefonul cedeaza si ramai ca in pustietate in vreo statie intunecata. Pana cand iti dai seama ca esti singur oricat de multi prieteni ai avea si nimeni nu-ti doreste binele.

Just because you’re burned it doesn’t mean you’re gonna die, you gotta get up and try!

Nu exista drumuri spre inapoi si mi-am pierdut harta. Tot ce pot face e sa merg inainte spre lucruri noi si stranii, uitand de nerealizari, de esecuri si ghinioane. Tot ce pot face e sa uit ce m-a facut candva fericita si apoi m-a ars mai rau ca flacarile iadului. Uitand ochi negri si piele de zapada, atingeri cu fiori de vis si saruturi ce mi se potriveau perfect pe forma asta a buzelor.

Here comes the weekend, let the time solve it all!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s