Fucking depressed!


Nu,Nu

De azi nu mai plang!

Nimeni nu merita sa pun sentimente pentru el!

Am vazut destul!

Am vazut ca pana si persoane din familie ma urasc fara sa le dau motive.Pai daca e asa,stai sa le dau motive for real!Sa fie reciproc.O sa-i urasc si eu.De asta mai am energie.De iubit nu cred ca mai pot,dar de urat,am destula energie.As uri intreaga planeta daca mi-ar acoperi golul din suflet si m-ar face sa nu mai fiu leguma depresiva ce am devenit.

Am plans pana mi s-au umflat cearcanele pana in mijlocul obrazului si cel pentru care am plans nici nu stie.Cine stie pe unde-si pierde banii,timpul si energia in momentul asta.

Si am o furie oarba de as darama tot sa ma simt mai bine.M-am saturat de starea asta si de viata asta!

Cel mai bun prieten e departe,cine stie ce face acum,nu ma mai cunoaste si cea mai buna prietena a uitat de mine.Pur si simplu a uitat ca exist.Trezita cu zgomot de scandal,voci ce se incaierau in curtea larga,mi-am tarat oasele sa fac treaba,poate uit perioada asta si ce greutati si nevoi am.Am incercat sa dorm la 14 ca eram o leguma cu ochii deschisi.Am dormit 10 min si credeam ca e totul ok.M-am trezit iar cu zgomotul scandalului monstru care se desfasura in curtea mea,dar iar ne-a auzit toata strada si barem nu stau pe vreo strada scurta.E ditamai strada.Circ si panarama ca nu mai auzisem de la culesul teiului cand au taiat firele de curent cu crengile de tei care au cazut.

Cum sa-ti mentii sanatatea mentala intr-un mediu care te imbolnaveste de nervi?Cand oamenii tipa unul la altul ca in epoca de piatra ca sa arate care e mai destept.Cum sa mai speri ca nu o sa-ti mai simti inima sarind din piept si intepand in toate directiile cand la fiecare cearta si scandal simti ca te sufoci?Cand iti auzi numele de parca ai fi o lepra de om doar pentru ca ai vagin si nu altceva?De parca organul te-ar ajuta sa fi mai puternic sau mai destept.De parca un barbat ar fi facut casa asta sa fie altceva.De parca banii mei nu au ajutat sa aducem schimbarea,de parca mandria si cunostintele mele nu ar conta.De parca as fi nimic doar pentru ca pamantul ala o sa-mi ramana mie si nu sunt genul potrivit.Daca esti fata si iti cauti norocul in relatii in serie,nu in paralel ca barbatii,esti curva.Daca esti barbat,esti doar smecher,destept ca prostesti fetele,de parca am fi vite,sclave ca in alte vremuri.Desi moderni prin tehnologie si progres tehnologic si informatic,inca ne comportam ca salbaticii.Inca ne omoram cu pietre si nu vorbesc de lumea islamica,ci de europeni,de chiar romani.Inca avem nesimtirea sa nu respectam reguli,sa ne dam coate,sa ne bagam in fata,sa injuram si sa ne imbrancim.Inca nu rasplatim calitatea si omenia,seriozitatea si bunatatea.Unii oameni primesc totul fara sa-l ceara,iar cei care cersesc o farama de atentie si afectiune primesc doar parasit si priviri ciudoase.

Am inteles ca nu exista nimic real.Suntem o lume de oameni tampiti,rai,invidiosi,gata sa ne vindem tot ce am avut odata mai scump pentru cativa arginti.Nu mai exista emotii,sentimente reale,doar vrajeala si multa,multa,dar multa minciuna.Oamenii joaca teatru mai ceva ca pe scena.De parca ar fi platiti sa faca asta.De parca ar lua vreo diploma pentru 10 cuceriri in 3 luni si ce e mai trist e ca vad atatia baieti,barbati frumosi in jur,si nu ma refer doar la chip si trup,ci la frumosi ca suflet,ca gandire care odata raniti de vreo proasta au jurat sa nu mai puna sentimente si sa fie totul doar superficial.Mi-e atat de ciuda sa-i vad distrusi,oameni atat de frumosi pe toate planurile,intrati pe un drum cu un singur sens si nu e niciun chip sa-i intorci la ce au fost.Le arati cu mana ce ar fi daca te-ar lasa sa-i iubesti,le licare putin ochii,parca te-ar crede,parca si-ar imagina ce ar putea fi si cand crezi ca i-ai convins ca poate sa fie din nou bine,le apare privirea de demoni si strica tot.Le e atat de frica de a fi raniti ca nu mai au incredere nici daca le-ai pune inima si creierul tau pe o tava.E trist ca tot mai multi renunta sa mai spere si ranesc la randul lor suflete nevinovate pentru care au fost si vor ramane prima iubire,o iubire de neegalat,un om ce nu-l vor mai gasi in niciunul din cati vor incerca.

Si cand ti-am vazut zambetul am zis: “Asta e! Asta e ce cautam!”

When you’re sad, just remember me. Smiling!

Si cand o sa-mi mai plece vapoarele pe mlastina o sa-mi amintesc zambetul tau fumator…Silueta in negru privind stelele pe terasa,fumand,asteptandu-ma.Sarutandu-ma de bun-venit.Imbratisandu-ma de “Adio!”…

Dezamagita de oameni ma intorc in locul unde nu ma cauta nimeni.O sa-mi ascund mintile in carti sa nu ma gandesc ce am pierdut,ce amintiri am…

M-as urca intr-un tren si as pleca…La Saint PEtersburg.Oriunde!Oriunde de unde nu m-as mai intoarce desi ar insemna sa traiesc o viata,o bucata de viata tot printre straini.Si cand o sa plec promit ca nu o sa ma mai intorc.Nici acasa,nici in amintiri,nici in trecut.Candva o sa am puterea,vointa si ambitia de a uita tot.Toate mizeriile si toate clipele frumoase inainte de furtuna.Toti oamenii in care mi-am pus sperante si putinii de care m-am indragostit.Candva,nici eu nu ma voi mai recunoaste.Voi fi surprinsa de mine!

Cat dureaza o vesnicie?

Cateodata o secunda!

In iubire tot ce e pentru totdeauna se masoara in luni.Promisiunile sunt doar vorbe goale,iar iubirea e doar distractie,divertisment de perioada scurta sau medie.Depinde de cat de mult te prefaci si de cat te ascunzi,cat minti,cat inghiti.Oricum,de lucruri care nu ar trebui sa existe intr-o relatie.

Nu stiu de ce mai suntem creati aici,impreuna.Sa traim pe aceeasi planeta amarata si mai fucked up decat cei care traiesc pe pastile sau prafuri.De ce mai suntem aici impreuna?

De am fi doi goi pe o plaja pustie si te-as intreba de ce mai sunt aici?DE ce ma lasi sa traiesc?De ce nu ma omori daca tot nu sunt facuta pentru tine,daca nu ma intelegi,nu ma vrei,nu vrei sa ma vezi,nu ma vrei langa tine de ce?De ce se mai canta atat despre bucuria iubirii daca miracolul asta e tot mai rar?De ce cantam si plangem pe melodii despre iubiri neimplinite si dezamagiri si nu vorbesc de melodiile vechi,vorbesc de alea ce apar in fiecare zi?De ce ne mai cautam atat linistea in oameni?De ce nu traim fiecare intr-un metru patrat doar cu o cada si o toaleta.Hai,poate si un frigider si un aragaz sa ne gatim.De ce ne mai cautam ca orbii,ne pipaim fetele,de ce mai facem dragoste,de ce mai plecam doar ca sa avem de unde ne intoarce?De ce ne mintim atat daca nimic nu ne mai face fericiti si unde am disparut ca oameni ca suntem niste legume mincinoase,incapabili sa gandim singuri,sa luam decizii,sa ne luam lumea in cap cand ne enerveaza ceva,fricosi ca sa renuntam si sa cautam un nou drum,prea prosti sa gandim,prea fricosi sa furam daca nu vrem sa muncim,prea praf sa ne trezim cand tot ce ne inconjoara ne dreseaza sa muncim,sa platim si sa tacem.PRea praf am ajuns.Eram ceva cand aveam puterea sa luptam,sa ne dam viata pentru ceea ce credem.Candva erau oameni care se luptau pana la sange pentru o idee,dar nu dadeau doi bani pe bani,pe aspect,pe operatii si plimbari.Puneau sufletul mai presus de orice,apreciau si aplaudau inteligenta.Oamenii erau premiati pentru inventii sau pentru faptele bune facute pentru omenire.Era ceva real candva,acum sunt doar reminiscente ale unor vremuri mai bune.Cu o bucata din adn-ul stramosilor,suntem tot mai departe de ce au fost ei,desi sangele nu o sa ni se indeparteze complet niciodata.1 impartit la infinit nu face niciodata 0,dar e atat de aproape de nimic,de neant,de extinctie.Vremuri moderne?Ce gluma buna!Tot selectia naturala functioneaza!Esti puternic,te lupti,minti,manipulezi,ai sansele cele mai mari sa devii cel mai bogat,cel mai influent om de pe planeta si daca ne-om muta candva in alta parte,tu o sa fii primul acolo cazat pe o vila de n miliarde de monezi mai evoluate si mai futuriste decat euro.

Cu o avalansa de ganduri infipte in degete,cu muzica rasunandu-mi tot mai adanc in creieri,cu sangele clocotind de ura si furie,de dezamagire si durere as scrie pana maine,dar mai am si altceva mai productiv,mai aducator de o paine pe masa maine decat sa ma vars aici fara sa stiu macar daca mesajul meu e inteles,daca ma vede cineva exact cum sunt,pentru ca nu o sa mai las pe nimeni atat de aproape de mine,in mediul meu,in camera mea.As putea sa urlu aici pana maine sau pana voi ramane fara voce si sa nu aud niciun ecou.Sa fie in zadar,mai bine imi pastrez bucata de creieri ramasa cat de cat sanatoasa.Intr-o lume data peste cap e singurul lucru pe care vreau sa-l folosesc sa ajung mai departe decat am sperat vreodata.De la o vreme am poveri pe umeri si desi nu spun nimanui cat e de greu,incerc sa fac orice sa fie bine.E greu,e nasol,e al naibii de inspaimantator sa deschizi frigiderul si sa nu ai decat bulion si margarina in el.Sa ai doar paine proaspata si aia masurata cu precizie,abia sa ajunga.E al naibii de aiurea sa te culci la 11-12 depinde de chef si oboseala si la 3,cu ochii inchisi sa ocolesti peretii cu telefonul sa ajungi la bucatarie si sa mesteci alene,paine goala ca ti-e foame si nu poti dormi.Cand visele te poarta departe si visezi continuarea la ce ai facut in ziua aia si faci acolo tot ce n-ai curaj ziua,a doua zi nu stii daca ce-ti amintesti a fost real,daca chiar s-a intamplat.Singurul om pe umarul caruia inca mai ai loc si voie sa plangi,pe pupa de obraz,te imbratiseaza cu hainele pline de var si inca mai are puterea sa te priveasca in ochi,sa-ti vada durerea si sa-ti zica “O sa fie bine.O sa vezi.Ai rabdare!”.Cand tu tot ce poti sa zici e “M-am saturat de viata asta de rahat!As vrea sa ma culc si sa uit de tot,sa nu ma mai trezesc…” Uneori mila te bandajeaza.Esti lasat in pace sa dormi cat vrei cand esti down,down si nu mai vrei sa fi scos din letargie.Stie,maine o sa fii poate mai bine si cand o sa suni te simte din prima clipa.Cand te intreaba daca ai mancat te simte cand minti si cand vine te vede daca ai plans.Te scoate din casa si incepe sa te intrebe de unde incepe durerea si cand reusesti sa ridici privirea din pamant si sa privesti spre nori sau spre orice altceva decat ochii sai,te asculta pana la final desi vorbesti cat ai tacut in ultimele luni si uneori parca nu te-ai mai opri.De durere,de ce simti ai vorbi ani in sir fara sa te intelegi complet,dar intelegi perfect durerea altora si mai ales a capricornilor.Ai o simpatie pentru ei,de parca sunteti frati de lapte sau de sange.Aveti aceleasi sclipire de pasiune si nebunie in ochi,acelasi dor de aventura,de calatorie,de nebunii desi nu vorbiti nimanui despre asta pentru lumea e pudica si proasta si nu intelege,doar toarna altora sau da cu parul direct.Esti nimicit pentru o vorba si de aia nu o sa mai vorbesti cu nimeni de planurile tale,de trecut,de viitor,de vise,de ce ai sperat si prin ce-ai trecut.Oricum belelele se tin scai de tine si ghinionul parca ti-ar fi cusut de trup.Te imbolnavesti de nervi pe zi ce trece,depresia ti-e buna prietena si nu te mai slabeste,esti tot mai mult o umbra a ce ai fost odata si incepe sa ti se imbolnaveasca din ce in ce mai multe organe de parca s-ar fi vorbit intre ele.Durerile apar de parca ar vrea sa te faca sa uiti de ce doare in piept,de ce te trezeste noaptea,de ce te bantuie in visele in care totul e o lupta si te straduiesti atat de mult sa fi puternica si sa invingi,sa-i bati pe toti.

Ningea asa frumos si m-am trezit.Eram cu el la masa si vorbeam cu maica-sa.Nici nu stiu de unde aparuse.Apoi a disparut si eram in alt vis,intr-o coliba cu unul ce ii semana si aveam doi copii mici.Niste straini voiau sa ne omoare si i-am zis sa ia copiii si sa fuga cu ei.Habar n-am cu ce i-am lovit ca au disparut.Era frig,era iarna si copiilor le era frig.Ii inveleam cu ce aveam si ma gandeam ce sa le fac de mancare pana intru in pat cu ei,sa-i incalzesc.El disparuse la treburi.Apoi m-am trezit.Nu amd eschis ochii,dar visul se dusese.Apoi mi-era foame si m-am trezit de-a binelea.

Si din ziua aia,nu conteaza care,am zis ca nu mai am incredere in oameni si am din ce in ce mai mult impresia ca nu o sa mai fiu niciodata cum era,cat de buna,de inocenta,la naiba: eram un inger candva.Cum pot cateva luni sa te distruga prin cateva persoane,cateva intamplari.Ma intreb daca peste ani voi mai gasi in mine ce aveam candva.Daca citind aici voi mai stii cu gandul la cine am scris sau daca gasind jurnalele ma voi recunoaste in ele.PAna si scrisul mi s-a modificat in vreo 5 randuri pana acum.Devine indescifrabil,exact ca mine.Poker face!Pe asta nu o sa o uit niciodata si eu care credeam ca oamenii ma ghicesc imediat,ca imi scrie exact pe frunte ce gandesc.Se pare ca devin din ce in ce mai mult ce-mi doresc sa fiu.Poate o sa-mi iau portia de fericire cu forta,o sa o fur cuiva sau cine stie,poate imi va fi pusa la picioare de vreun…om. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s