Poker face


Imbracata in negru ma pierd in multime.

Azi nu ma stie nimeni.

Nu am nevoie de ochelari de soare sa imi ascund gandurile.

Sub un strat gros de tus negru si ruj rosu,bag poker face-ul si nu ma citeste nimeni.

 

Iubeam intunericul din tine.Un inger cazut cu cicatrici brazdate pe tample si obraji…

Iubeam linistea ta si ma iubeam pe mine.Candva…

Iubeam zambetul ala si vorba blajina.Iubeam…O parte din tine.Aveai atatea fete pe care nu le stiam.Nu o sa le stiu niciodata,nu-i asa?

 

O singura intrebare ma obsedeaza in orele tot mai dese cand ma zvarcolesc sa adorm: Can you love me again?

Timpul a trecut si iarba tacerii a crescut intre noi.

Nici nu stii,intr-o zi mi-am facut curaj sa te sun,dar suna ocupat.Ghinion,eu am incercat.Nu-mi mai calc pe mandrie niciodata.Let’s move on!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s