Alchimie si inspiratie pe muzica


Imi place sa privesc peisaje ore in sir fara sa zic ceva.Sa inspir si sa meditez.Nu-mis trica linistea,lasa-ma sa fiu departe desi sunt chiar langa tine.

Imi place sa discut cu fetele acelasi subiect ore in sir.Mint.Nu vorbesc despre subiecte de suflet cu mai multe fete,e doar una si aia pe rand cu alta.Discutam fiecare idee,fiecare amintire,o intoarcem pe 10 fete si o disecam.Radem si plangem una pe umarul alteia,ne tinem de maini cand mainile cauta refugiu si degete sa le incalzeasca.

Sunt tot aici.Pe aceeasi strada,in acelasi colt de lume,rupta de lume incerc sa-mi fac propria viata.Rad si glumesc,plang si sparg pahare imaginare,te ating in vise si te resping,imi amintesc tot si ma trezesc cu lacrimi moarte care-mi curg pe fata de statuie.Le las sa cada si nu le inteleg.Pentru ce curg?Ca sa inteleg ca nu am murit?

Ti-am zis ca nu mai am suflet si ai inteles exact opusul cand vorbeai si m-am intors cu spatele si am lasat 2 lacrimi fierbinti sa curga,apoi am fugit in bucatarie si m-am spalat pe fata,priveam fata rosie si ochii injectati intrebandu-ma ce fac eu aici.Ai merita sa vin sa-ti trag o palma,dar nu.Am revenit si vorbeai la telefon.Ti-am zis incet sa nu deranjez ca plec.M-ai condus si a fost ok.Pana cand o usa ne-a separat pentru totdeauna si coboram scari urand ziua aia si prostia mea de a veni,de a-ti vorbi.

Nu ai inteles niciodata nimic.Nu m-a inteles nimeni niciodata.Te-ai apropiat,dar ai fugit cand ai vazut aceleasi defecte ale tale in mine.Aceleasi neputinte de parca ar fi trebuit sa te ajut si pe tine dupa ce m-as fi cusut cu ata neagra pe mine.NU mai repar,nu cos ranile nimanui.Poate o sa-ti sug otrava si o sa o scuip sa te salvez,o sa-ti sarut cicatricile pentru ca le consider dovezi de tarie,ai reusit sa traiesti si dupa atatea lupte,dar nu ma pune sa te cos pe viu.Nu pot sa te cos si pe tine cand incerc cu spume-n dinti si injurand,tipand sa ma vindec pe viu pe mine.

Minti murdare,pahare goale,ceasuri electronice aratand ore tarzii cand noaptea era doar o alta ziua.Cand soarele inca lumina cerul si nu puteam sa dorm.Ce caut eu aici?Pentru ce am venit?Ar trebui sa plec chiar acum,dar e noapte si ma tem sa nu mi se intample ceva.Ma plimb prin camera.Merg la baie.Ma privesc in oglinda,ce cearcane aveam.Parul valvoi si gura ranita de saruturi fara emotii sau sentimente.De parca eu n-as simti cand nimic nu e la fel,cand tu nu mai simti nimic pentru mine,sunt naiva si necoapta,dar nu chiar proasta.Tot ce e legat de suflet inteleg si vad chiar cand tu crezi ca e totul in regula,cand zici ca m-ai pacalit si totul e ok.

Imi place sa ma plimb ore in sir pana sansalele imi fac rani vii si atunci vreau acasa sa ma pansez,doar atat.Nu mai suport ranile.Am destule sufletesti,nu vreau si semne ale drumurilor facute.Drumuri terestre sau sufletesti.

Imi place sa rad minute in sir pana imi curg lacrimile si nu m-ai vazut niciodata asa.Am atatea fete bune si nu m-ai lasat,nu mi-ai dat timp sa ti le arat.Nu m-ai vazut dansand prin casa muncind pe ritmuri nebunesti.Nu m-ai vazut in mediul meu,sa fiu complet eu,fara limite,fara lucruri autoimpuse,fara idei preconcepute,pura de ea.Nu m-ai cunoscut niciodata,nu mi-ai atins sufletul desi o crezi.

Nu m-ai vazut lucrand la ceva sa vezi cata pasiune pun in ceea ce fac,nu m-ai vazut migalind sau dand indicatii.La naiba,niciunul nu-mi da timp sa-i arat raiul din mine.Am un suflet imens si cineva se va bucura de el,dar inca nu l-am gasit.Mai cred ca am atins un suflet bun,interesat de sufletul meu,dar inca nu ma bucur.Nu ma mai bucur asa repede,ai o parte din vina.

Nu m-ai vazut visand,desenand stele pe cerul indepartat.Nu m-ai lasat sa-ti ating podul palmei si sa-l masez.Nu m-ai lasat sa-ti sarut spatele sa intelegi ca oricat de defect ai crede ca esti,eu iubesc fiecare parte din tine si vreau sa te ajut mereu.Eu te accept cum esti,stramb si cu zambet stramb,eu vedeam raiul in tine.Emotia aia a disparut si am crezut ca am murit sufleteste pana i-am zis “Wow,inca mai pot…”Inca mai pot sa simt.Nu am murit de tot,renasc in fiecare “Tu”.

Sperand ca fiecare “tu” e cel pe care-l caut de o viata,ma inflacarez indragostindu-ma,rar,e drept,dar si cand o fac,e nebunei si ai vrea sa fii actor in nebunia asta.Am fugi in lume intr-o aventura continua si totul ar fi perfect.Ne-am certat si ne-am impaca.Ne-am desparti pe drum si pe cealalta strada am fi impreuna de mana razand.Pe strazile infinite am fi doi ca unul.Un suflet in doua trupuri pentru ca iubirea vine din prietenie si daca mai pui si un strop de pasiune,voila le miracle d’amour!Stii ca sunt fan franca.Nu o sa schimb liniile definitorii ale sufletului meu oricat m-ai calca in picioare silindu-ma sa o fac.

Si e frumos sa ai prieteni care sa taca atunci cand intri in camera zicand “Buna!” ca sa te priveasca din cap pana in picioare si sa zica “wow,cine e?”.E tare cand un bun prieten vine si te ia de brat zicandu-ti la ureche “Ce ti s-a intamplat?Trebuie sa-mi povestesti!Acum!” “DE ce?” “Pentru ca Paunito,stralucesti si sa nu crezi ca nu am observat.De doua luni esti ca o vedeta!” “Eee,e o poveste lunga.” “Pleci undeva?Avem 3 ore la dispozitie!” “Ok.Totul a inceput cand…” si razi,povestesti,dai din maini,te inflacarezi,povestesti cu tot focul de care esti capabila si stii ca-i faci rau,ca ochii aia stralucind arata ce simte pentru tine,dar nu poti sa faci ceva din mila,nu esti mama sarmanilor.Iubire din mila nu dai.

Faci greseli si iti alegi persoane de care ar trebui sa te feresti.Cel mai si cel mai e cel pe care pui tu ochii.Cel pe care il alegi pentru ce iti inspira,iar el pentru cum arati.Citisem undeva ca fetele se indragostesc de ce aud,iar baietii de ce vad.Cam asa e.

Privesc inainte spre lucruri mult mai inalte decat credeam ca pot vedea.

Privesc inainte chiar si plangand ca o statuie uda,privesc inapoi.

Si plang fara sa simt lacrimile cand in zorii zilei ma trezesc din visele in care te sarut,te vad,te am din nou…

Zilele se scurg in glume si veselie,dar noptile sunt triste.Da-mi noptile inapoi!!!

Imi place sa dezbat o idee pana o fac praf si neg tot ce am zis la inceput.

Imi place sa ma bat cu pumnul in piept pentru ce cred ca e adevarat desi ma bat pentru asta cam rar,o fac doar cand sunt sigura ca am dreptate.Ooo,si cat ador sa am dreptate.Sa te fac praf din vorbe.Femeile nu sunt proaste.In afara de putere,suntem exact ca voi,putem face tot ce faceti voi. Go girls!

Pot sa plang si sa plec si sa ma intorc inapoi zambind ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat doar sa-ti dau o sansa.

Pot sa plec zambind,sa te imbratisez,sa-ti sarut obrazul si sa plang acasa,sa jur ca nu o sa ma mai intorc niciodata si sa ma tin de cuvant.

Gandurile tale sunt in siguranta doar in cutia capului tau.

Am uitat multe.Adu-mi aminte cum era…Sa fiu iubita.Protejata.Multumita,etc.

Mi-aduc aminte,iti placea sa pierdem nopti,pierduti,rupti de lumea asta de roboti…

Te strig si nu m-auzi.Ma pied in ceata mergand spre alte taramuri,cu oameni si mai si decat am cunoscut.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s