Milagros


Ma gandesc uneori ce mai faci,ce mai zici,daca esti bine si tac.
As vrea sa te sun,dar mi-e atat de teama de un refuz sau o reactie agresiva ca ma abtin.
Mint.Nu ma gandesc uneori,ma gandesc deseori.Trei sferturi din timp in ultimul timp.
As vrea sa ma vezi.Sa observi cat m-am schimbat.Pentru tine,cu tine,in urma ta.Din cauza ta.Am devenit ce voiai sa devin si e pacat ca nu ma vezi.Am devenit ceea ce un barbat ca tine dorea,dar acum eu nu gasesc pe cineva ca tine.
Poza pe care mi-ai facut atunci…Mai stii?
E breathtaking.Atatea reflexii mov in parul meu si atata iubire si echilibru in privire.Nu o sa mai am nicio poza ca aia si nimeni nu o sa-mi mai faca o poza ca aia pentru ca nu intereseaza pe nimeni fata mea.Nimeni nu ma priveste cu adevarat si cei care-si mai odihnesc privirea pe mine nu vad ce vedeai tu.Nu ma vad pe mine cu adevarat.
Esti singurul care m-a abordat pentru ca citeam o carte.Ceilalti ma ocolesc.
Daca te intrebi si daca nu te intrebi tot trebuie sa o scriu,ca sa ma simt eliberata de umbre,nu mai plang.De vreo 3 luni nu mai plang.Am gasit un echilibru fragil in ultimul loc imaginabil.Mai am caderi si sunt deprimata,ma inchid intre 4 pereti si ma cert cu cei care vor sa ma scoata din starea aia,dar dorm,meditez indelung,te mai visez si a doua zi ma prefac ca nu am fost eu cu o zi inainte si ca sunt ok.De fapt,cu fiecare zi devin mai ok ca niciodata.
Mai am si cealalta poza.Cea cu noi.Doamne,o privesc si ma deprim.Cat de bine ne statea impreuna.Nu o sa mai arat langa nimeni atat de bine.Straluceam,ma intelegi?
Eram un inger,stii?Si nimeni de atunci nu m-a mai vazut drept Milagros.Mi-am amintit de cuvantul asta si am zambit.Ca o nebuna care zambeste din motive numai de ea stiute,eu zambesc pentru amintiri.Ultimele amintiri frumoase de anul trecut,de fapt,stii,sunt ultimele amintiri reale,frumoase pe care le am.Nu m-am mai gandit de ceva timp la perioada aia,dar o regret nespus.Pacat ca nu esti aici sa te bucuri de sufletul si mintea mea cum iti doreai.
Totul este trist si tacut in lume…
Erai zambetul meu,motivul meu de a zambi si imi pare rau ca nu am inteles ce voiai de la mine si m-am maturizat prea tarziu.Asa sunt eu,fac lucrurile mai incet,uneori mai tarziu decat ar trebui.
Uneori ma gandesc sa te caut in locul tau preferat.Sunt sigura ca te-as gasi acolo,dar nu am curaj.Curaj sa te vad,sa-ti zambesc daca esti cu alta,curaj sa las o lacrima sa-mi cada in fata ta sa vezi ca inca ma doare sa te stiu al alteia.
E nevoie de curaj sa faci multe lucruri in viata si sa te uit a fost o grea incercare.Am agonizat cateva luni,apoi a venit nepasarea.Dulcea nepasare sau resemnarea.Cred ca mai mult a fost resemnare.Nu mai esti al meu si iti creezi amintiri extraordinar de frumoase cu alta sau cu fantoma fostei care ti-a distrus sufletul.
M-am eliberat de povara regretelor,uneori uit si ca ai fost cu mine.Timpul imi sterge memoria fie ca vreau,fie ca nu vreau.
E frumos sa fii linistit,echilibrat.Sa nu astepti sa ti se intample nimic:sa primesti un mesaj,sa iti sune telefonul,sa iti vina cineva la usa.E trist,dar uneori necesar sa iti dai seama cine esti,ce vrei de la viata,ce vise ai,ce trebuie sa faci sa ajungi acolo,pana unde esti dispus sa mergi,la ce renunti si ce principii morale pastrezi.
Benefic dar al naibii de dureros.As fi vrut sa nu am bani,idei sau sanse,dar sa ma trezesc la 5 dimineata dintr-un cosmar in bratele tale.As fi vrut sa stau cu ochii inchisi in bratele tale bucurandu-ma de fiecare clipa de fericire.
As fi vrut sa te indragostesti si tu de mine si sa traim o poveste de iubire.As fi vrut sa am ceva real cu tine,cu clipe minunate,dar si cu impasuri.Ti-as fi fost alaturi in orice situatie pentru ca vedeam in tine ceea ce tu nu ai curajul sa vezi.
Am fi evoluat impreuna.Acum sunt blestemata sa evoluez singura.Joc in spectacolul asta singura caci nimeni si nimic nu ma asteapta acasa si nimeni nu se bucura cu mine,pentru mine.
Nicio suma nu cumpara oameni cu sentimente.
Nicio suma nu imi va da sufletul inapoi.L-am pierdut in noptile cand adormeam plangand intrebandu-ma la infinit cum trebuia sa ma port sa te pastrez langa mine.
Imi pare rau,nu am avut in plan sa scriu saptamana,luna asta aici si nu am intentionat sa scriu ceva trist,lacrimogen.

Inca astept acel om care sa ma tina intr-o discutie pana la 4 dimineata si care sa tina la mine si sa-mi vindece ranile.
Inca astept pe acel cineva care sa ma vada exact cum sunt si sa ma iubeasca tocmai pentru asta!

Advertisements

One thought on “Milagros”

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s