Epilog


Doi orbi s-au intalnit intr-o zi.Erau vechi,vechi prieteni.Fosti iubiti.Pasii i-au facut sa se ciocneasca in noapte.Cerul era negru si ningea.Si-au atins fetele si nu au stiut cine sunt.Si-au vorbit dupa ani si lacrimi le-au aparut la vale pe obraji.Amintirile nu mint,vocile nu se uita.Se recunosc ca parfumul copilariei cand vezi copii jucand ce te jucai si tu.Si-au tinut mainile unele intr-altele cercetand fiecare degetel.Timpul trecuse peste trupurile lor,dar unele lucruri ramasesera la fel.Nu se mai iubeau,dar isi ascultau nelinistile si-si lingeau ranile fara sa stie cand fac un lucru minunat impreuna.Fara sa stie ca vor uita atat de multe in timp.Fara sa stie ca oamenii sunt diferiti si nu toti vor oferi ce au oferit ei candva unul altuia.Fara sa stie ca unele lucruri vor fi facute pentru ultima data.

Mai aprinde cateodata o flacara la o fereastra,intr-un varf de deal,un artificiu la celalalt colt de lume sa stiu ca existi.Voi urla cu cainii ce urla in noapte sa stii ca ti-am auzit racnetul vietii in fiecare scanteie.Vreau doar sa stiu ca esti bine.De ce?Pentru ca unii oameni nu ar trebui sa iti iasa din viata chiar daca uneori nu mai au loc deloc in viata ta si cu ei inauntru te simti mai groaznic decat inainte.

Priveste-ma tacut cand plec si-ti voi zambi cand vei trece pe langa mine.

Si-au cercetat ochii tristi si goi,dar atat de mari si s-au privit fara lumina-n pleoape.Si-au atins fruntile ca intr-o unire de coarne de cerbi pe munte si si-au sarutat tamplele intr-un ultim semn de jale a singuratatii.Si-au pus capetele unul pe umarul celuilalt si au lasat linistea noptii sa le inunde sufletele.Au oftat fara sunet si au plans pe un singur obraz.S-au strans in brate ca doi vechi camarazi,doi oameni ce si-au jurat iubire candva.S-au despartit tacuti.Fara cuvinte,fara sunete,fara culori sau imagini,degetele lor au fugit unele din stransoarea altora pana un fulg urias si rece le-a unit varfurile degetelor ce simteau acut o veche si dureroasa singuratate.O singuratate rece ca o zi de iarna in care focul abia palpaie in soba si tu ai degetele inghetate,vinete.Atat de reci incat iti bagi mana in foc,mangai flacarile galbene si nu le simti caldura.Ai impresia ca doar zeii se pot juca cu puterea focului.Uneori crezi ca ai puteri nebanuite.

Fericirea inseamna rabdare,liniste,echilibru,pasiuni care nu mistuie,nu chinuie,nu cer inapoi pasiune si libertate.Tot ce nu ti-am putut da.Tot ce nu aveam atunci pentru tine.Asa ca ti-am redat libertatea si implicit sansa la fericire.

Doar cu puterea imaginatiei iti pott aminti cand te privea dormind,cand luna iti desena umbre jucause pe trupul firav.Doar cu gandul iti pot aminti lucruri pe care nu le-ai vazut cu adevarat.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s