Scriu in continuare…


Mai vino seara in coliba mea si spune-mi ce-ai facut.Azi,ieri si oricand nu am vorbit.

Nu te-ai saturat de singuratate?Nu-ti vine niciodata pur si simplu sa vorbesti cu cineva?

Ba da.Tot timpul,raspundeam eu in tacere.

Traiesti 30 ani cu o persoana in relativ acelasi spatiu si cand o sa moara,tot ce poti gandi e ca iti pare rau ca nu l-ai cunoscut.Privesti in ochii sai caprui si te vezi pe tine.Acelasi inceput in viata,aceeasi fire,cand calma,cand furtuna,cand blanda,cand furioasa.

Hai sa jucam remmy si sa ne prefacem ca vara asta e eterna.Sa credem ca jucam iar pe bete de chibrituri ca sa invat eu cum se joaca pe bani si sa ne prefacem ca viata e doar un joc si maine nu vom avea probleme de azi pentru ca le vom plati cu betele de chibrit.

Traiesti,calatoresti,muncesti,vezi oameni,cunosti locuri si mori.Prin cate ai trecut,cate mi-ai povestit si cate mai ai de zis.Cate mai ti minte si cate le ti pentru tine.Povesteste-mi tot,chiar si ce nu-ti mai amintesti,chiar si ce crezi ca nu conteaza.Pentru mine conteaza.Oamenii care conteaza,conteaza cu totul.De la ce faceau la 5 ani,la visele si ideile de la 75.Multi care contau,oameni pe care vreau sa-i cunosc au murit la 71 sau la 16.Ma uit la poze si vad cat le seman.Dar ce pot face pozele cu uitarea,cu absenta?Nu pot inlocui omul.nu pot inlocui o voce uitata,o privire in gol spre obiectiv,niste ochi a caror culoare nu o disting din pozele alb-negru.Oamenii care au murit ar fi trebuit sa mai traiasca.De ce?Din pur egoism.Sa-i cunosc si eu.Sa ii intreb,sa-i stresez pana isi vor deschide sufletul.Sa-i cunosc,sa le strang mana si sa le multumesc ca au aparut in viata mea,ca mi-au lasat ceva chiar daca e vorba doar de 2 cuvinte memorabile si o clipa de emotie,admiratie.

Ce-ai lasat in urma?Nimic.Un copil care nu ti-a spus ca te iubeste desi numai cand se gandeste la prin cate ai trecut ochi i se impaienjenesc de lacrimi,o casa-coliba,locul fericirii tale de moment,un pamant care inca spera ca la anul vei fi acolo sa plantezi fiecare prun cu drag,mangaind scoarta copacilor batrani,vorbind poamelor,atent la fiecare creanga uscata.Vorbind pisicii vecinului cand toarce la picioarele tale,raspunzand cocosului grabit sa cante ca si cum ai vorbi unui copil,tu,omul care mai are tupeu sa priveasca cerul si sa creada,sa afirme ca va fi bine,ca viata e mai frumoasa decat credeam,cand stai pe tocul usii si-ti bei cafeaua sub un vant cald sau in gerul iernii privind pomii plini de zapada.Nu o sa mai fi acolo sa fi luat de fraier cand de fapt esti doar un om simplu,bun,bland si foarte inteligent.Un om care vede lumea aproape cum o vad eu.Un om care simte,nu ignora.

Vei muri intr-o zi si asta ma doare.Nu pot face nimic.Nu pot impiedica o gramada de lucruri sa se intample.As pastra in viata mea toti oamenii care mi-au fost dragi vreodata.Nu vreau sa-mi imaginez ca nu vei mai fi,nu vei mai aparea incet in camera mea,temator de parca ai intra in vreun spatiu sacru.E sacru,ai dreptate.E locul in care traieste persoana care te iubeste cel mai mult.Cea careia ii va pasa mereu,chiar si cand nu va fi langa tine,chiar si cand nu-ti va zice nimic si va privi aparent in gol,cand tacerea va urla intre voi,tu vei intelege ca iubirea voastra nu cere cuvinte si dovezi.Exista.Cere doar lacrimi fierbinti.

Vei ramane viu doar in amintirea celor care te-au iubit si pretuit,celor care si-au facut griji pentru tine si care au plans fara sa-i vezi la teama ca ar putea fi ceva grav de fiecare data cand erai bolnav.Cei care isi luau din banii ascunsi,banii din carti vandute,sa te imprumute sa-ti iei tigari cand simteai ca o sa darami tot in jur de nervi,de disperare.O sa fii doar un om frumos in niste poze din tinerete,un scris rusesc in niste scrisori de arhiva,cateva carti cu numele tau pe ele,lucrurile tale cu parfum de tigari,teiul care va dainui in urma ta pentru ca eu nu-i voi lasa sa-l taie.Voi atinge toate lucrurile pe care le-ai confectionat,toate lucrurile pe care m-ai ajutat sa le repar amintindu-mi cu cata rabdare mi-ai explicat lucruri tehnice,eu spunandu-ti mereu ca nu vreau sa stiu atatea,ca nu-s baiat sa ma intereseze.Acum stiu ca-s o fata care stie mai multe lucruri decat o fata obijnuita si care e norocoasa ca te-a avut drept indrumator in viata ei.Imi amintesc palma aia calda care ma tinea de mana prin multimea furioasa cand eram mica,tu ma aparai de orice cand eram vinovata,tu erai scutul meu chiar cand nu stiai de ce sunt certata.Tu esti omul meu preferat! Singurul barbat de varsta a doua pe care il iubesc si il respect.Singurul barbat care ma poate face sa lesin de frica daca i se intampla ceva.

Tu esti cel care habar n-are ce scriu eu aici pentru el,care nu banuieste cate simt pentru el si caruia poate nu-i voi citi niciodata nimic din cate i-am scris.Poate iti voi spune cele mai adanci secrete ale mele cand voi veni la mormantul tau si-l voi uda cu lacrimi.O sa-ti aduc trandafiri albastri,culoarea ta preferata.O sa-ti povestesc,o sa te intreb si o sa plang ca o idioata la amintirea fiecarei amintiri cu tine,la gandul ca umbra ta nu va mai mangaia pamantul curtii noastre,nu voi mai mirosi urma de fum lasata de tine prin curte,nu ma voi mai speria vara de tine cand ne ciocneam pe intuneric prin curte pentru ca iar visai privind la stele si fumand in singuratate.

Nu o sa stii poate niciodata ce am scris aici,dar eu scriu si scriu in continuare.Cu aceeasi infrigurare cu care un drogat isi cauta vena,cu aceeasi pasiune cu care un pictor isi inmoaie pensulele in culori.

Scriu pentru a da frau liber sentimentelor,pentru a ma simti mai bine.

Scriu pentru ca “verba volant,scripta manent”…

Advertisements

3 thoughts on “Scriu in continuare…”

  1. Dar și așteptara face parte din drum! Căci trebuie să te mai oprești, să asculți foșnetul de frunză și să aștepți, poate va veni, poate…
    Și eu aștept, poate altfel decât tine, aștept pe cineva să-mi spuna dacă am contat în viața lui, dacă grijile mele au fost în zadar, dacă ceva din ce am încercat să transmit a ajuns acolo unde speram,… Și așteptarea mea este grea, o simt ca de plumb, uneori și mă întreb dacă așteptarea se va sfârși înaintea mea sau…
    Da, așteptarea face parte din drum.

  2. Multumesc pentru comentariile pertinente! Ai dreptate,o sa-mi fac curaj si o sa-i citesc tot ce am scris vreodata cu gandul la el.Asta cand va veni acasa…Astept…Tot astept…

  3. Poate ar fi bine să-i spui acum câte ceva din ceea ce scrii doar aici. Poate ar fi bine să știe cât de mult contează în viața ta. Iar asta acum, când te mai aude și mai simte!
    Sau poate că eu ar fi trebuit să tac.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s