Azi


Nu mai cad ploi reci din nouri

Cade praf dulce din stele

Stau şi azi în pragul uşii-n toiu nopţii

Desenând viteji pe ele.

Pentru mine nu sunt semne zodiacale

3 încrengături de stele

Ci-s eroii unei lumi patriarhale

Oameni vii din gândurile mele.

Ei nu au cuvinte-n gură

Dar au vise scrise-n ele

Cu-ale lor feţe frumuşele

Trece noaptea stând sub stele…

Mai suflă şi azi, un vânt siberian

Pe pielea, noaptea, argintie

Mai trece-o zi, poate un an

Un dor nebun mă sfâşie…

El mă sărută, mă alintă

Cu flori, gesturi, mă ridică

De vede că-s ameţită, să cad în lături

Iubirea lui e infinită.

Dar când rămân tot singură

La craiul meu de neatins

Un dor şi-un vers se-adună,

Văd chipul lui distins,

Din lună, din a mea lumină,

Mai cad şi azi,din când în când

Fiori pe şira spinării şi mă trezesc

E doar un vis, afară fulgii cad,

Eu simt sau vreau să iubesc

Dar, ochii orbi găsesc în întuneric

În mâna lui o alinare

A nopţii grele ce-n adâncuri

Păstrează sub frunze, o pată de durere.

Ce lanţuri mă ţin fără să ştiu?

Ce gânduri mă doboară?

Când anu ăsta-i cel mai greu

Şi timpul curge lin, vioară…

Ce sărutări visezi femeie?

Ce vise-ascunze arzi mocnind în suflet?

Ai suflet desfrânat de iele

Sau doar o pată trecătoare-n gând?

E doar o umbră ce se pierde

Când zorii cad voioşi în camera de piatră?

Sau mâna lui pe trupul tău se pierde

O noapte-ntreagă tot mai sălbatec?

De iţi ia mâna într-a lui ce faci?

Îl laşi să te conducă?

Sau înapoi fidelă celuilalt te tragi

Şi îl împingi în umbră?

Ce gânduri blestemate, de nimeni ştiute

Păzeşti cu teamă în inimă?

Eşti tu, cea de ieri, o fată de virtute

Sau o umbră în mijloc încinsă cu un brâu de teamă?

Mai ştii tu azi ce-i bine şi ce-i rău?

Când ai iî suflet doar un hău

Ce trage-n el tot trupul tău

Şi n-ai idei să-l scapi de-acol’….

Mai vrei când pe el îl pierzi în tine

Să-ti curme puritatea

Să te sărute altu şi mai bine,

Să-ti curme dorinţa,vanitatea…

E tot un fum şi-o ceaţă-n mintea mea,

Oricât aş vrea să văd de la capăt lumina

Simt că merg spre lucruri de neatins

Simt că totul mi-e să fac permis

Căci cineva demult m-a împins

Să gust din mărul interzis…

Nimic nu va mai fi la fel,

Nu ştiu nici azi ce îmi doresc,

Ştiam la un moment dat că am un ţel

Acum mi se pare că văd prin el

Nu ştiu ce s-a schimbat

Unghiul de observaţie

Sau ţelul e stricat

Sau gândul e doar o vastă constelaţie:

Cu cât ai vrea mai de aproape s-o vezi

Aproape s-o atingi

Ajungi, că n-o cunoşti să crezi

Iar, ca un copil te superi,

în globul tău te retragi…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s