Dragoste de gheata


Când stau singura în blocul meu de gheaţă

Şi cânt de frig sau de suflet

Mă gândesc,e dureros procesul,

Că fără tine mă topesc,

Şiroaie de sânge cald curg,

Gânduri ca păsări zboară spre tine…

 

 Sunt prizoniera propriei iubiri.

Mă-ncătuşează şi mă strânge

Încorsetată în blana de vulpe polară.

Stau cu ochii în foc,să ia şi ei

Ceva din căldura nopţii în iglu

În nordul îngheţat şi solitar.

 

Nu am trup,ce să privesc în oglindă?

Nici oglindă nu am.Nu-mi trebuie.

Mă oglindesc şi înot în privirea ta.

În nopţile cu vânturi reci

Ce suflă gheaţa în ochii tăi,

Ne îmbrăţişăm la un capăt de lume

 

Iar lacrima ta,din suferinţa ciobului gheţii

Născuta,se face râu la picioarele noastre.

Aureola e atunci curcubeu.

Noi stăm pe malul râului şi pescuim:

Vise,apoi le împărţim frăţeşte…

În nopţile reci vânăm vulpi polare,

 

Fugim pe caii viselor.Praf stelar

Se ridică în spatele copitelor cailor de foc şi vânt.

Nu avem cuvinte în guri.

Avem doar guri ce mesteca foc şi jar

Ce topesc gheţile în plus.

Când ne ţinem de mâini

 

Curge lava pe zăpadă

Şi focul se varsă lent în apă.

Spală ploaia a soarelui faţă,

Ziua vine grabită când pleacă

Noaptea întunecată,cu stele mici,

Puncte îndepărtate din Universul mare,rece.

 

Dacă te primesc în iglu-ul meu

Mic şi strâmt,se stinge focul din sobă.

Se-aprinde focul în noi.

Arzi mocnit în patul fără lemn în el.

Când apari în pragul uşii

Un zâmbet cald şi ochii se prefac

În gheaţă albastră,diamant aproape alb.

 

Tot întunericul de afară intră la noi

Şi stinge viziunea asupra timpului.

Se stinge focul în şemineu,

Zorii vin mai greu.

Mă găsesc în bratele tale,

În somn şi în vis….

Advertisements

One thought on “Dragoste de gheata”

  1. Zbor de gânduri

    Un pustiu de hârtie
    În faţa ochilor tăi fie,
    Cerând inspiraţiei
    Tribut imaginaţiei.

    Pe când gândurile-ţi fug,
    Visul inimii tale l-alung
    Pe drumurile nesfârşite
    Din stele reci pietruite.

    Cândva încercând (vei privi)
    Să-nţelegi că nu vei reuşi
    Să pricepi ce înseamnă
    La ce inima te îndeamnă.

    Ratacit(ă) te vei simţi între
    Toate stelele din minte
    Te vei învălui subit,
    Şi tu singur vei fi murit.

    Prin minte-ti lunecă
    Tot ceea ce te întunecă
    Şi te înconjoară acum,
    Pentru mâine tristeţea-i un drum.

    Vei paşi-n continuare
    Făr’-a găsi o formulare…
    N’întunecimea minţii,
    Pe căile neputinţei.

    Deciziile pripite
    Deci se rup încâlcite
    Ca scobitori lipite,
    Cu scoci de mult uscat unite.

    Dar înainte de a şti
    Prea bine ce vei simţi
    Tu esti deja scufundat
    Plangi dinăuntru, suflet uscat.

    Cuţitele se-adună:
    În jurul unui punct tună
    Să-nvingi o temere…
    O decizie să-ţi dea putere!…

    Deoarece vei găsi
    Oricând în tine-nsuţi vei privi
    Imens pustiu de stele;
    Blestem: fi-vei lovit de rele!

    După muntele-otrăvit,
    Mai mare vei fi găsit
    Deşert fără Soare
    Inimii-ţi se înconjoare.

    Şti-vei că totu-i pierdut
    Pân’atunci visezi încrezut,
    Calm, dincolo de stele,
    La paza inimii de rele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s