Cand?


Orele trec pe langa tine.

Clipele nu te mai ating ca alta data.

Amintirile dor si iti ascunzi lacrimile in gaze imaginare si probleme medicale.

Aminteste-ti sa mananci cand ajungi acasa.Deschide frigiderul si alege ceva din multitudinea de doua produse: margarina si ketchup.Fa-te ca ai ce manca si nu mai dormi nervoasa.Nu mai dormi ca sa uiti.Cand te trezesti,confuza si pierduta,tot in gandurile de care fugeai ajungi.Da-le la o parte si fa-te ca ai doar 21ani,nu ai probleme,nu ai lipsuri,nu ai goluri in inima si-n stomac,fa-te ca nu stii cu ce sa te imbraci maine cand vei pleca departe in vacanta.Fa-te ca vei incepe o noua viata,cu oameni noi,oameni buni,oameni inteligenti cu suflete la fel de frumoase ca,chipurile lor.

Cand?

De la o vreme nu mai simti nimic in majoritatea timpului in care nu vrei sa fii unde esti.Poti sa faci ce vrei,poti sa tipi cat vrei,poti sa o saruti,nu simte nimic.E plecata.Cu barca pe marea unor vise,ganduri reci.Da din vasle sub o luna rece si nimic nu o cheama inapoi.A plecat mai devreme decat ai venit tu la ea.

Nu mai gandi nimic.El a fost,el s-a dus,el nu a mai asteptat,tu nu ai mai putut.Voi se numeste- nu s-a putut.Singuratatea e grea.Apasa ca o haina uda pe un trup prea slabit incercand sa isi gaseasca drumul spre mal.

Image

Cand ai simtit ultima data ca nu mai gandesti nimic?Ca mintea ti s-a golit de ganduri,griji si temeri si ai fost linistita,relaxata?Prea demult,prea putin,prea departe acum.

Cand ai incetat sa fii copil si cand ti s-au pus in spate atatea?Cand le-ai acceptat?De fapt nu le-ai acceptat,le-ai luat fortat.

Cand toti cei la care tineai s-au instrainat?Cand au incetat sa te recunoasca?Cand ai incetat sa le mai vorbesti deschis si te-ai inchis in tine?Cand ai decis sa nu mai spui nimic despre tine?

Cand?intreaba ea.

Cand tu ai luat tot si ai plecat.Atunci!Cand sufletul mi-a fost facut bucati si plangeam in fiecare seara pana adormeam.Cand fiecare cuvant despre tine durea si zambeam si plangeam in acelasi timp.Ai vazut vreodata un chip cu un zambet stramb?Strambat de lacrimi?Nu-ti doresc sa vezi.

Cand timpul a devenit o povara pe care nu se stie daca mai vrei sa o duci?

Cand a devenit gol,inert,mort.Timp care apasa,usuca,omoara.

Cand ai uitat sa mai gandesti pozitiv?

Cand?mai ai tupeu sa intrebi?Cand ne certam atat de des ca credeam ca o sa-mi sara inima din piept de durere.Cand tipam pana ma durea in gat.Cand plangeam pana nu mai simteam ca plang.Cand vorbele tale dureau,in loc sa aline.Cand ma durea sa te vad si te-as fi aruncat in strada daca as fi putut si m-as fi mutat in Siberia sa fiu singura si linistita.Cand ma jigneai fara sa mai stii ca o faci.Cand m-ai intrebat dupa mii de reprosuri:” Chiar te deranja x lucru?”

Cand nu am mai putut sa zic da,impacare,vino inapoi,hai in bratele mele,sa mai incercam o data sa fim siguri ca am depus toate eforturile necesare,atunci instrainarea a prins contur.Atunci tot ce simteam a disparut in fum si am devenit mai slabita ca de obicei,obosita sa lupt pentru ce vreau,satula sa explic ce imi doresc de la tine,satula sa repar folosind ca material sufletul meu pentru haina ta de gauri.Atunci nu am mai simtit nimic.M-am trezit intr-o zi si am stiut:”Nu te mai iubesc.Nu mai vreau sa ne casatorim candva.”Simplu,clar,rece.Atunci am devenit aproape cea de acum.Atunci am inceput sa astept cresterea unei noi serii de fulgi ca sa pot zbura departe.

Atunci am incetat sa traiesc si pentru tine,cu grijile tale,cu durerile tale,zilnic sa-ti ridic moralul si sa te fac sa crezi ca poti face mai multe.Atunci am inceput sa fiu eu.O “eu” diferita de cea de la 16 ani,dar mai aproape de cea puternica de la 18.Dupa am cazut.Am cazut atat de rau ca din depresie nu m-ai scos nici tu.Cu vorbele tale care ma zgariau pe piele la un moment dat.Prea dure,prea seci.Doar timpul m-a facut sa uit ce simteam.Poate am uitat ce mi s-a intamplat in ultimii doi ani,dar imi amintesc fiecare durere,fiecare racnet in pustiu.Inclar,fara date si ore fixe,fara locatii stabilite din satelit,doar reactia chimica a durerii incolacindu-se in jurul arterelor din piept.

Prea multe s-au zis fara rost,prea multe au ramas nespuse si fara termen de valabilitate.Expira peste o eternitate.Lacate s-au pus.Usi s-au zavorat si cand te vad,nu te mai recunosc.Nu mai esti ce imi doream.Ce imi doresc.

Cand?

Atunci!Cand m-ai calcat pe inima si ai ras: “Chiar te-a durut?”

Celui care ma stie mai bine si stie mai mult decat am spus aici.

Advertisements

One thought on “Cand?”

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s