Atinge-ti visul cu un credit!

Traiesc la tara. In 2017. Viata nu este nici grea, nici usoara. Este suportabila si noi avem puterea de a crea momente memorabile. Traim intr-o lume intr-o continua schimbare. Tehnologia ne schimba viata cu motivul ca ne-ar usura-o, dar uneori ne simtim singuri. Interactiunea umana este limitata. Uneori zilele noastre suna cam asa: dormit, mancat, mers la job, spalat, mancat, dormit si iar de la cap.

Traim cu frica. Frica de a pierde tot, de a fi umiliti, de a ne irosi viata intr-un cuvant. Incercam sa profitam la maxim de timp desi ne simtim din ce in ce mai obositi. Sentimentele isi fac loc cu greu intr-o lume in care banii conteaza cel mai mult. Familia ramane de cele mai multe ori pe ultimul loc. Pretindem ca suntem atenti la sanatate, ca ne intereseaza ce mancam, dar ne lasam condusi de marile hypermarketuri. Mancam ce ne zic ei ca ar fi bun. La radio auzim cum micii producatori din Romania nu reusesc sa penetreze piata si pierd produse viabile, legume si fructe cu un gust adevarat, iar noi mancam rosii din Italia si fructe din Turcia. La un moment dat ne dam seama ca nu mancam lucruri cu gust. Problemele de sanatate apar si intrebarile noastre raman fara raspuns.

Am un vis personal, o viziune proprie, neindusa de nimeni cum sa odata stabilita la casa mea vreau sa imi aleg singura mancarea ce o sa o mananc si alimentele pe care le voi folosi. Salariile in orasul meu nu sunt SF, dar cu putin efort obiceiurile vechi si implicit proaste se pot schimba. I-am spus prietenului meu ca m-am saturat sa mananc copane si ciocanele de la supermarket. Vreau sa mananc legume din curtea mea. A zis si el ca am dreptatea mea si ca isi doreste acelasi lucru pentru noi. Prima data am zis ca trebuie sa o luam incet. Asa ca am inceput sa cumpar seminte de diverse legume si mai tarziu rasaduri de rosii, ardei. Un vecin a vazut ce am inceput sa fac si mi-a facut cadou rasad de ardei si vinete. Unchiul meu m-a ajutat sa plantez pana si ridichii care s-au facut monstruos de mari. Invatata cu ridichiile dulci, lipsite de gust din magazine, nu am putut sa mananc ridichiile mele eco care usturau de mama focului. Prietenul meu mi-a adus rasad de rosii cherry si de varza alba. Apoi am vorbit cu el despre faptul ca as vrea sa mananc doar carne de curte. Ma gandeam sa imi cumpar pui. Faza era ca in afara de pui de carne si de oua, as fi vrut pui de curca si rate. Nu aveam cotet pentru ele, cusca, adapatori sau hranitori. Nu mai zic de cereale, concentrate, vitamine, verdeata si tot ce le-ar mai trebui. Nu stateam prea bine cu banii, asa ca am inceput sa cautam pe internet informatii despre credite rapide in Bucuresti. Poate suna ciudat, dar am reusit imposibilul. Credite pe bune este o institutie care ofera credite celor care au nevoie de bani. Procesul nu este lung, nici complex. Dupa ce am citit tot ce ne interesa am fost contactati in 30 min si in cel mai scurt timp am primit acordul: banii urmau sa vina pentru micul meu vis cu agricultura. Am fost cea mai fericita! Am primit banii in aceeasi zi si i-am investit in cele mai de calitate echipamente. Am cumparat pui de care am avut mare grija, am muncit, am pus iubire si grija in tot ce am facut si am reusit! Mi-am schimbat viata in bine. Traiesc mai sanatos, mananc doar ceea ce cresc in curte si nu imi vine sa cred cata neincredere am intampinat la inceput. Parintii mi-au zis ca m-am tampit, vecinii ziceau ca nu are rost, ca o sa-mi moara toti, ca nu stiu eu sa am grija de animale, nu stiu eu sa ud legumele sau sa le copilesc.

Din aceasta experienta am inteles ca daca am incredere in mine si depun suficient efort neintrerupt pot face tot ce imi doresc. Se zice ca banii sunt ochiul diavolului. Eu nu cred asta. Eu cred ca banii sunt doar un mijloc prin care se poate face, schimba ceva. Omul este cel care alege cum ii foloseste. Cred ca se pot face foarte multe lucruri bune cu banii si am de gand sa ii folosesc intr-un scop pozitiv, sa imi ajut familia si pe cei iubiti.

Marius Calugaru este cel de la care am aflat de concurs.

12 iulie

Azi este o zi speciala. Azi ne-am intalnit. La inceput nu-ti dadeam vreo sansa ca mi-era frica de tot, ca o sa ma ranesti ca atatia inaintea ta, ca o sa fiu dezamagita si o sa fug departe. Mi-a luat mult sa inteleg ca esti diferit, ca nu o sa ma ranesti niciodata. Cand mi-ai zis, in pat, pe intuneric, cand nu puteam dormi niciunul ca ti-ai propus sa fii tu tot ce nu au vrut sa fie altii, ce nu au putut sa fie, m-am topit. Te-am facut sa plangi odata si mi s-a rupt inima cand am realizat ca ma iubesti prea mult de plangi pentru mine. Mi-era greu sa vad ca ma iubeste cineva in afara de iubirea de psihopat a primului, un idiot din 1000 de puncte de vedere. Mi-e scarba numai cand ma gandesc la el, cat l-am iubit. Ca ce? Ca o proasta ce eram. Mi-am irosit cei mai frumosi ani din viata cu el. Ca sa ce? Ca sa am ce regreta.

Am trecut prin multe impreuna in anul asta. M-ai ridicat de mii de ori. Mi-ai sters lacrimile de pe obraz si m-am topit la atingerea delicata a degetelor tale care au invatat sa fie blande cu mine.M-am topit de mii de ori pentru ca am fost ghetar. Ma retrasesem in lumea mea sa nu mai fiu ranita de vreun tip autoritar, dar sexi. Vreun zeu cu ochi de zmeu, mai pensat si epilat decat mine, paranoic si rece, inteligent si dur. Un luceafar fara speranta traind intr-o lume in care eu nu am ce cauta. O lume in care nu mai vreau sa ajung. Un copil a fost intrebat odata ce vrea sa fie atunci cand o sa fie mare. A raspuns ca vrea sa fie fericit. Asta o sa fac eu: o sa fac orice lucru ma face fericita.

Te-am intalnit pe tine intr-un moment cand voiam doar o voce in telefon. Am vrut un prieten-prieten care a devenit cel mai bun prieten si acum e jumatatea mea. Nu cred ca ma insel. Abia astept sa ne sarutam pe plaja fierbinte la 7 dimineata si noaptea tarziu cand briza imi face parul creasta de cocos. Abia astept sa ne pierdem in multime. Abia astept sa fim doar noi doi. Astept concediul asta de 2 ani. Astept zilele astea doar cu tine de mult timp. Nu ma pricep sa scriu despre lucrurile bune din viata mea. E ciudat sa ma simt completa. Eram goala de secrete in bratele tale cand am inceput sa plang. Lacrimile imi siroiau pe obraji si ma ardeau. Am suferit prea mult sa ma las calcata in picioare de atatea fosile jegoase. Am suferit prea mult sa ma las batuta acum. Tu ma stii prea bine. E randul meu sa fiu fericita si nu o sa renunt asa usor. Sunt asa fericita ca imi vine iar sa plang.

O sa am grija de tine cum ai si tu de mine. O iubire cu pupaturi pe maini si pe obraji stand in genunchi langa patul meu sa nu ma trezesti dupa ce rup patul dupa turele lungi de munca. Am gasit ce cautam si o sa trec peste orice diferente. As putea sa desenez o harta a sufletului meu din pistruii de pe spatele tau. As putea sa stau o zi intreaga cu mainile in parul tau cand blond, cand roscat. Cu degetele tale lungi si pistruiate desenez noaptea constelatii pe cerul intunecat. Singura iubire reala, adevarata care nu doare.

O iubire cu tipete la telefon cateodata si saruturi cand ne vedem. Un fel de circ fara circ. O iubire fara nabadai ca la final nici nu mai stim de ce urlam la tine. Mi-a trecut si tu ai uitat. e bine asa!

Cand trebuie sa port un cristal?

Pe langa frumusetea specifica bijuteriilor, despre cristal se spune ca are foarte multe beneficii asupra oamenilor ori locurilor, desi acest lucru nu a fost demonstrat stiintific. Cu toate acestea, multi dintre noi cred in puterile cristalului motiv pentru care bijuteriile cu cristale semipretioase sunt la mare cautare in momentul de fata pe piata bijuteriilor. Pentru a explica de ce cristalele semipretioase sunt in mare trend in momentul de fata, in continuarea acestui articol voi prezenta doar cateva dintre situatiile in care purtarea unui cristal aduce beneficii:
1. Indepartarea energiilor negative si oferirea unui mediu relaxant, plin de pace si liniste sufleteasca reprezinta cele mai importante avantaje oferite de catre cristalul semipretios. Pentru ca aceste calitati trebuie sa se gaseasca in fiecare casa, lasarea cristalelor in casa reprezinta modalitatea prin care balanta energetica poate fi mentinuta in interiorul unei case.
2. Purtarea bijuteriilor din cristal semipretios in timpul serviciului nu doar ca va atrage privirea colegilor sau a clientilor ci te va feri de toate dificultatile pe care le poti intampina in timpul serviciului, ceea ce face din cristalul semipretios bijuteria indispensabila atunci cand mergi la serviciu.
3. Pentru multi dintre noi mutarea intr-o casa noua reprezinta un nou inceput. Din pacate, acest nou inceput nu de fiecare data este fericit, lucru datorat energiilor negative ce stapanesc respectiva casa. Purificarea casei precum si purtarea cristalelor semipretioase reprezinta doua dintre modalitatile cele mai eficiente prin care energiile negative pot fi indepartate dintr-o casa.
4. Persoanele care intampina probleme de sanatate trebuie sa poarte asupra lor cristale semipretioase pentru ca despre acest tip de cristal se spune ca are si puteri vindecatoare. Pentru a simti aceste puteri, nu este suficienta purtarea cristalelor semipretioase ci trebuie sa si crezi in puterea lor.
5. Examenele reprezinta o alta situatie in care cristalele semipretioase trebuie purtate pentru ca acestea sunt si aducatoare de noroc .
Indiferent daca motivul pentru care vrei sa achizitionezi un cristal semipretios se gaseste printre situatiile prezentate mai sus, in finalul acestui articol voi mentiona si locul de unde pot fi achizitionate cristalele semipretioase ce ofera atatea si atatea avantaje. E-crystals.com reprezinta locul de unde poti alege cristalul dorit dintr-o mare varietate de cristale semipretioase.

Forever

Ai impresia ca o sa fii toata viata copil. Ca nu o sa ai probleme mai mari decat in prezent, ca nicio drama nu e mai mare ca a ta, ca iubesti infinit si esti iubita ideal. Ireprosabil, ireal, impunator, imperfect. Totul e efemer. Dispare intr-o clipita. Amintiri se transforma. Fiecare intamplare se sterge. Pana si fata celui pe care l-ai iubit atatia ani a disparut. Au ramas numai niste urme. Niste dureri care inca te terorizeaza cand le actualizezi. Doar sa vorbesti despre ele si devii o victima. Devii irascibila pentru ca e singurul mod de a te apara de ele.

El e perfect. Te iubeste perfect. Suisuri si coborasuri. Esti sigura de iubirea lui si el de a ta. Uneori ai impresia ca nu iti vede defectele si de aia te iubeste. Devii paranoia pentru ca alte insuccese te fac sa crezi ca nu o sa faci nimic in viata si lumina adusa de iubirea prezenta in viata ta se estompeaza. Nu mai esti fericita. Ai nevoie de el langa tine constant ca sa te calmeze. Tonul vocii lui te linisteste. Simpla lui prezenta te incanta. Cand nu e langa tine ai tot felul de ganduri. PAre ca nu il mai placi, ca iubirea s-a dus. O iei cu mintea pe carari stupide zicandu-i lucruri care in fapt nu te deranjeaza asa rau. Ai ganduri paranoice care ti-au devenit lanturi. Esti obsedata sa reusesti ceva, ce anume inca nu stii prea clar, dar ce e clar e ca te simti ca o ratata si nu poti sa iesi. Iti vine sa renunti la tot, ei zic ca nu, ca nu acum e momentul. Nici tu nu mai stii daca e momentul sa pleci sau nu. Te inchizi in tine si nu mai vorbesti cu nimeni. Neultumirea asta e doar o boala care te roade pe dinauntru. Te simti goala de emotii. Numai ura, indiferenta, gelozie, gustul amar al propriei infrangeri. Te simti neinteleasa si abandonata cand de fapt tu ai fugit de toti, ai plecat de langa oricine te-a adorat. Esti complicata. Nici tu nu te mai intelegi de la o vreme. Nu te mai intereseaza nimic, universul s-a prabusit si nu vezi iesire. Pentru altii pot fi lucruri minore, dar tu urasti sa faci in fiecare zi acelasi lucru. Ca au trecut 2 ani sau doar 3 luni, te simti in aceeasi situatie fara fund, fara iesire. Simti ca toti ochii sunt pe tine, ca toti se bazeaza pe tine si nu mai poti sa ii duci in spate. Te lupti zilnic cu durerea de a nu fi reusit singura de 2 ori, de a te fi intors in punctul din care ai plecat. Scrisul nu mai descatuseaza nimic. Demonii interiori musca din tine cand nu se pot arunca la gatul cui trebuie. Simti ca te blochezi cand iti pica fata, cand simti furie si faci o fata de idioata care nu te intelege. Gandesti ce sa zici sa nu fie mai rau si sfarsesti prin a nu reactiona. Nemultumirea creste si mai mult. Te oftici ca ai pierdut 15 ani din viata sa inveti lucruri nefolositoare crezand ca vei avea o viata diferita de ce stiai. Lucrurile nu s-au schimbat cu mult. ai ce iti doresti material, dar nu si respect. Nu te simti bine unde esti, nimeni nu stie ce stii sa faci, la ce te duce capul. Esti nimeni! Te simti ca un nimeni. Refuzi sa mai vorbesti cu cineva pentru ca toti chiorii se dau regi in tara orbilor si fiecare vrea sa iasa mai sus. Nu gasesti persoane cu aceleasi interese sa poti schimba 2 vorbe intelepte. Vrei sa evadezi intr-o lume de liniste. In munti timpul trece mai greu. Parca sta pe loc. Ecoul inimii se aude clar si simti cum te linistesti. Gandurile rele parca ar tace cateva ore si cand te intorci in civilizatie viata e un iad iar. Back to old habits. Bipolaritate, paranoia, nepasare, tulburare obsesiv compulsiva, toate declara aceeasi stare sufleteasca in care nu iti gasesti locul in lume, nu esti multumit cu tine si fericirea e doar o utopie din carti. Filmele si serialele te mai scot putin din realitatea deprimanta, dar nu e de ajuns niciodata. Ceilalti ar zice ca esti nemultumita degeaba, dar discutia de azi mi-a relevat ca si o persoana obiectiva si intreaga la cap ar gandi exact ca mine. Nu sunt paranoia si nici dusa cu capul sa caut un loc mai bun. Stiu ca oameni buni exista doar in 2-3 locuri si momente ale vietii, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii suport pe toti toata viata. Nu sunt sclava nimanui! Nu mor de foame si fara locul asta. Ma descurc eu cumva. O sa ajung in alta parte. Astept. Astept ziua in care nu o sa ma mai uit inapoi. Nu regret decat vreo 3 persoane.

Credeam ca daca invat o sa ajung bine. Nu credeam, eram prea proasta sa cred ca inteligenta imi va asigura viitorul. Intr-o tara de hoti si de curve, minciuna si prefacatoria ajuta oamenii sa aiba vieti bune si respectul altor sclavi cinstiti. Am vazut atatea in cateva luni de m-am saturat. Oameni cu o anumita varsta sa se comporte ca niste copii de clasa a IV-a, sa creeze intrigi si conflicte ca in Game of Thrones. Toate lucrurile bune, calitati, fapte bune, sentimente pozitive exista doar in povesti. Mai rau decat atat nu exista pentru ca asta e iadul. Il traim in fiecare zi.

In fiecare zi trebuie sa traiesti cu frica. Esti un pestisor prea mic si ti-e frica de toti rechinii ce traiesc in aceeasi balta. Ti-e frica si de aia pe care nu ii cunosti inca. Autoritatea lor te face sa iti fie frica. Astepti sa traiesti ok daca respecti regulile, speri sa nu se ia nimeni de tine, dar ei pot face orice. Ei nu au reguli. Se ghideaza dupa urinatul in vant. Unde pica, ala e. Te lasi calcat in picioare de tot felul de oameni de nimic zicandu-ti in sinea ta ca e raul cel mai mic, ca asa e mai bine, ca asa trebuie, ca nu vrei sa iasa scandal, ca nu vrei sa se ajunga mai sus, etc. Te lasi calcat in picioare, furat, scuipat, indoit si folosit si cu curul doar sa scapi. Totul doar ca sa existi, sa traiesti aici, sa ai coltisorul tau, sa ai dreptul la viata. Drept garantta prin Constitutie, dar stai, ca nu e chiar asa. Altii iti dau dreptul sa traiesti. Trebuie sa nu superi pe nimeni ca altfel ti se taie macaroana. Viata ta e nimic. Nu ai dreptul sa visezi, nu ai dreptul sa vorbesti, nu ai dreptul sa crezi ca ai drepturi. Zi merci ca respiri! Atata nedreptate ar innebuni pe altii, dar tu nu. Tu te incapatanezi sa crezi ca esti tu paranoic, ca asa e si in alta parte, ca altii traiesc si mai rau, ca e doar o faza, tot felul de tampenii ca sa poti pune capul linistit pe perna. Sa crezi in continuare ca se va termina, ca nu e chiar asa. E ca si cum ai inchide ochii si ti-ai imagina dragonii lui Daenerys cand unul ti-o infige cat de tare poate in cur. Doare, dar te faci ca nu simti, ca e normal, ca toata lumea primeste asta. Te minti singur. Ca un idiot. De parca nu te-ar minti o lume intreaga in fiecare zi. Adevarul e prea pretios ca sa se dea pe gratis, in fiecare zi, oricui, oricand, oricum, in orice cantitate. E ceva pretios. E ca si cum ai da icre negre unui copil din Congo. Sau apa curata unui etiopian. Sau drepturi femeilor din tari inchise, cu patriarhat.

Jucariile au stat si nu. Nu e Baltagul, e viata in Romania!

Cine dracu si-a dorit sa ajunga adult? Ce prosti am fost cu totii!

Mai ai puterea sa te ridici sa faci ceva cand toti pleaca indiferenti capul? Crezi ca aia care au iesit in strada au schimbat ceva? De ce sa ne miscam curul de pe fotoliu? Ne ghioraie matele, dar mai pune un episod din Game of Thrones. Macar in asta sa mai lupte cineva pentru dreptate, bunatate, cinste, putere. Noi am obosit de bere. Nu avem bani de scutece pentru ala mic care umbla in ceva gol prin curte, dar de berica avem.

 

Banii nu sunt totul, iar iubirea nu e de ajuns. Adevarul sau fericirea este undeva la mijloc. Mai mult decat certitudine, nu poti stii niciodata ce ar fi fost daca. Ce a dus la despartire, ce mai face el, si-o mai aminti de tine,ce trebuia sa fi facut sa fie si acum cu tine, ce viitor ati fi avut impreuna. Nu ar fi fost mereu icre negre si miros de tigari scumpe, dar uneori era mai tare ca iubirea. Era…altceva. Ceva prea smecher sa fie descris. Prea rusinos acum sa ai iubirea pe care ti-o doreai si sa iti amintesti de el. Cateodata in intuneric cand te uiti la film cu el si il privesti din profil, ti-e rusine sa iti recunosti tie ca pentru o clipa il confunzi cu primul si esti in trecut. Ce dracu se intampla aici? Ce intrus sta intre noi? Nimeni. Doar imaginatia mea bogata si desele sentimente de deja vu. E amuzant cum cu el la masa te simti ca o copila. Te opresti din mancat sa ii tii degetele intre ale tale, sa ii mangai parul, sa il privesti in ochi, sa il saruti de parca nu l-ai mai vazut de mult. Ciudat cum rasetele voastre se aud din camera. Veselia iese pe geam si daca cineva s-ar uita pe fereastra ar vedea doi adolescenti batandu-se cu perne si ajungand sa se sarute imbratisati-incolaciti pe covor. El ii spune ca o iubeste sau ea prima si totul pare de poveste. Numai cand e singura are demoni in creierul fucked up. Cand il vede ii spune ca e mai frumos decat isi amintea si ii arata totul. Tot ce s-a schimbat de cand nu a mai fost. A mai avut un entuziasm ca asta cu unul si nu s-a terminat bine. S-a mai indragostit de unul si a fost atat de grav ca atunci cand s-a terminat aproape a distrus-o. So close to death she doesn’t even want to remember. Acum are un inel pe deget si nu stie ce inseamna exact. Da-ul ala chiar e da pentru toata viata? La 24 ani cum poti sa fii sigur de ceva? Cine stie ce o sa fim peste 20 ani? Poate o sa mor sau o sa ajung o drogata. Esti sigur ca ma vrei? Sunt impulsiva si fac urat, tip, plang, trantesc, sparg, te iau la pumni. Esti sigur ca vrei sa fii alaturi cand cedez nervos? Cine dracu ar vrea? Cand te simti urata niciun kilogram de fond de ten nu iti ascunde uratenia. Si el iti vede o cicatrice in obraz. Cine, ma, mai face asta? Cine iti vede cicatrici pe care nici tu nu ti le cunosti? Doar unul care a suferit ca tine, dar oare e de ajuns? cine stie ce vom ajunge peste timp? Totul bine si frumos si totusi din cand in cand tot un zeu iti apare in gand. Iubirea linistita nu e de ajuns? Pansamentul nu e de ajuns unei rani?

Re-cap

Ce bine era in facultate. Departe de stres si de griji singurele nelinisti era sa nu luam nota mare la nush-care-examen. Singurele lupte erau cu orgoliul propriu. Oamenii nu te vorbeau pe la spate, nu te injunghiau cand aveau ocazia.

Azi cica e zi buna sa-mi amintesc de iubirile din trecut. De parca am uitat prea multe clipe ce am iubit, de ce, cand si cum. Viata asta ciudata ne pune in situatii nasoale, momente de neindurat, dar cele mai tragice lupte au loc in mintea noastra. Amintiri frumoase, iubiri de care nu ne putem debarasa, fete si semne care odata vazute iti strica ziua. Eram in statie la autobuz si era unu cu una. El foarte inalt, aproape 2 m, ea un metru si o flegma. El, alb si parca un pic pistruiat, cu o piele fina si ea neagra ca noaptea, ca orice tiganca adevarata. Nu credeam ca-s impreuna pana cand el nu s-a aplecat destul de mult sa o ia in brate si sa o sarute. Am crezut ca lesin. Faza aia imi amintea de atatea de parca le vedeam in oglinda, de parca m-am vazut vreodata in oglinda cu el. Imi dadeau lacrimile si m-am intors intr-o parte. In autobuz, s-a uitat o data la mine si damn, am avut impresia ca ma priveste el. Aceeasi atitudine, aceleasi gesturi, pana si vocea era asemanatoare. Nici nu mai stiu ce era, cum suna, doar ma trec fiori cand imi aduc aminte de el. Acum 3 ani eram in culmea fericirii. El ma facea atat de fericita. Facultatea e o aventura, o perioada pe care nu o poti recupera. Te crezi matur cand tu inca stai pe banii parintilor si ai un loc caldut care te asteapta acasa. Altii muncesc pentru tine. De ce? Din dragoste. Si tu tot din dragoste iei taxiul si pleci de acasa. PAcat ca el tot nu intelege ca nu o sa-i ceri niciodata nimic, ca doar atentia lui e absolutul, e fericirea ta. Te bucurai doar sa stai langa el sa vorbesti nimicuri. Pentru ca orice nimic cu el era mai inteligent, mai util, mai frumos decat sa discuti despre politica si istorie cu altul. Toate celelalte nume au trecut in negura. Nu mai exista 4 ani, nici 4 saptamani, nici n intalniri ratate. El e singurul etalon al vietii tale sentimentale si niciunul nu o sa il faca sa dispara.

Iubesti din nou. E minunat, e extraordinar, e nebunie si e obositor cateodata. E obositor sa iti pese atat de mult. Ai uitat sa plangi si nu te intelege ca ai momente de slabiciune cand ai vrea sa plangi si sa fii luata in brate, protejata. El te vede puternica mereu. Mereu gata sa mai cuceresti un munte. E greu sa fie asa. Celalalt te proteja, te simteai tu intr-un anumit fel. E clar ca doi barbati nu pot fi la fel, nici modurile lor de a se exprima, de a iubi nu vor fi niciodata la fel. El era matur, asta e ca mine. Zapacit si visator, prea calm uneori. Uneori tip la el doar sa vad ca isi iese din pepeni. E distractiv sa il vezi cum se schimba, i-am zis odata sa fie barbat si sa se lupte cu mine. Il iubesc si imi da stabilitatea, sprijinul de care am nevoie, dar uneori lipseste ceva. As fi vrut sa fie maimult ca…trecutul. Nu o sa-l schimb. Nu e grav, nu am de ce, dar…amintirile alea ma vor bantui pentru tot restul vietii oricat as incerca sa le ascund, sa le uit. O sa ne mai intalnim vreodata si nu stiu ce reactie o sa am.

Totul e dificil. Alerg contratimp sa fac atatea lucruri. Alergam in fiecare zi sa facem bani. Sa facem multi bani sa ne cream un mediu decent, confortabil. Sa avem unde ne relaxa dupa ce ne-au mancat creierii colegii de la munca. Ce bine era la facultate. Nu te judeca nimeni, nu te cantarea nimeni, nu iti dadeau note pe bune si nu erai tarat in conflicte fara sfarsit. Oameni mari care se comporta ca niste copii carora le-au luat-o razna hormonii. Totul e complicat. Incerci sa nu te bagi, sa fii mereu neutra si tot te barfesc oamenii. Tot esti proasta oricate ai face, oricat ai avansa. Asa e in Ploiesti. Nereguli peste tot, nu se respecta nicio lege. Tarfe ┬átinere se culca cu tot felul de batrani si bastani pentru o haina buna si astea iti iau locul desi nu stiu nimic. Le vezi mereu venind si plecand. Au masini scumpe cumparate cu un oral si tu te chinui sa strangi bani… Se merge pe pupincurism, pe slugoi si mincinosi. Regulile sunt aici sa fie incalcate, sa fie innoite de la o saptamana la alta. E obositor…Totusi partile bune sunt oamenii de la care inveti o gramada de lucruri, oameni de treaba. Straini din toate tarile lumii. ┬áNu mai dau jos bratara de la turcii draguti care ne-au adus bratari, brelocuri si rahat turcesc. Astia2 seamana prea mult cu bunicul. Atat de glumeti, de calmi. Niste oameni calzi. Extraordinari orice s-ar zice despre turci. Mult mai buni decat romanii.

Iti dai seama de multe chestii pe care ti le scrii pe peretii inimii sa nu le uiti. Nu te baga in ce nu e legat de tine, nu auzi, nu vezi nimic. Oamenii sunt toti pentru ei indiferent ca sunt 2 pe tura. Nu exista 3 oameni sa se inteleaga intre ei. Ura creste intre noi de parca asa e menit sa fie. Hai sa ne param mai sus sa parem noi bine! Hai sa tesem intrigi si sa innebunim de cap oameni normali! Etc. Romania e de rahat si romanii sunt mai de rahat!

Cogito ergo sum