Recover

In fiecare zi imi spun ca azi o sa scriu. Ma mint. Ma mint prea des si nici nu ma mai deranjeaza. Ma mint ca anul viitor ma va prinde in alta parte, facand altceva, fiind fericita, stiind ca mi-am gasit locul.

Am iubire si totusi, nu am totul. Imi doresc mult mai mult. Imi doresc sa ma trezesc in fiecare zi crezand ca am tot ce-mi trebuie, ca am ajuns unde trebuia. Se zice sa nu regreti, ba regret si regret multe: nu trebuia niciodata sa ma intorc din B city, nu trebuia sa renunt la visele mele, nu trebuia sa fac facultatea asta, nu trebuia sa o fac aici, trebuia sa ma zbat sa ajung in miezul miezului. Acum e greu sa mai ajung acolo. Iubirea m-a prostit, ma face slaba, nu mai vreau sa fiu in trenul ala nenorocit in fiecare zi si am de pierdut. Ocazii trec pe langa mine. Ma simt blocata aici, in acest job care nu-mi mai place desi imi plac clientii, ador conversatiile mele cu rusul care rupe engleza si care ma invata rusa, am clientii mei favoriti, abia astept sa revina sa mai aflu ceva de tara lor, de cum se invart lucrurile in general.

Ma intreb ce dracu s-a intamplat cu noi de vrem toti sa plecam. Vine Craciunul. Magia e pe drum. Ce ne-a apucat pe toti de nu mai avem putere sa mai induram un pic? In general e bine, avem ce manca si un acoperis deasupra capului. Statisticile ne mint. In fiecare zi oamenii isi schimba jobul, altii parasesc si tara pentru taramuri mai mohorate, mai ploioase, dar unde banul le da iluzia ca, chiar traiesc si ca AU. Azi cel mai important verb e “a avea”. E real. Eta pravda pentru ca si eu vreau sa am atatea. As fi vrut sa traiesc in alta parte, sa am mai multe sanse, sa stiu mai multe, sa pot face mai multe, sa ma simt mai bine cu mine insumi. Sa stiu ca nu am invatat degeaba atatia ani, ca nu am facut foamea in facultate degeaba. Doamne, ce m-am mai chinuit sa o fac, sa-mi iau nenorocita aia de licenta cu o profa care parea ca nu-i pasa si ca ne lasa de izbeliste. 9.50 licenta in informatica, pare un mizilic acum. As putea sa ma sterg undeva cu ea. In locul de unde vin diplomele mele inseamna mult, pe cand jobul meu este privit ca o munca de “stat degeaba”. Habar nu au cata hartogarie am de facut zilnic si cat de mult trebuie sa invat sa inteleg ce zic turcii, rusii si italienii si sa-i ajut cum trebuie. Cat stres implica zilnic munca, cu oamenii, mai ales cu strainii care au mereu ceva de comentat. Ce ma sperii cand apare vreunul langa mine cand abia motai si zice “good morning sau sorry” si sar in sus ca arsa fara sa vad pe unde merg, cu mana pe perete cobor si imi bag capul in calculator sau in foi incercand sa-i fac corect factura. Ma bag inapoi ca un varcolac, ma tarasc. Mi-e frig si mai am 2 ore, tre’ sa fiu up, machiata si zambitoare. Sa incerc sa nu injur cand imi zic toti maimutoii “good morning, dobre utro, buon giorno, bonjour, gunayden” de parca noaptea mea a fost in vreun pat pufos, matrimonial ca al lor si nu imi curge nasul de la frig. Sa ma prefac ca lucrez pe salarii in euro ca al lor si ca totusi ei sunt stapanii si eu sclava obligata sa-i tratez super frumos de parca as fi si prea deschisa de obicei. Totusi, m-am schimbat enorm. Vorbesc mult mai mult si sunt mult mai amuzanta. Invat din mers cuvinte si expresii noi, rusul asta nebun de 40 ani ma invata rusa, eu il invat engleza si romana. Al dracu, pronunta perfect “buna ziua, la revedere, buna dimineata”. Ii pacaleste pe ceilalti clienti ca e roman, s-a imprietenit cu un turc, zice ca-s cei mai buni prieteni, dar intelege doar vreo 3 cuvinte din ce zice ala. Cica turcu e om bun, i-am zis “ce om e daca tu nici nu intelegi ce zice, el nu vorbeste o slova rusa?” A zis ca il intelege cat de cat si ca e indeajuns.

Ieri a fost o faza tare. Vine unu la vreo 11. Scoate pasaportul, eu il intreb de unde vine si el cica: Din Rusia”. Eu ii zic, “ma refeream la companie, firma, BAT nu-i asa?” “Da,da”. Ok. Coboara rusii mei favoriti si il iau pe asta in brate, il pupa, dau mana cu el. Zici ca era Praslea cel voinic si abia il regasisera. Ala incepe sa se planga de faptul ca nimeni din aeroport nu vorbeste rusa, nici taximetristi, nimic. Maimutoiul de rus cu care am facut Pastele si care e cam nesimtit el, ii zice “Aici nu o sa ai nicio problema!” Se uita la celalalt rus, mai drug si zice in cor cu mainile spre mine ” Scaji on”, sa-i zic odata. “Ia gavarit po ruski!” Asta buimac incepe sa aplaude de bucurie, zici ca ii dadusem vreo ciocolata si ii zic “Shhhh, eta balshoi secret. Ne scaji nicivo”. Era o veselie pe el de parca gasise comoara lui Vlad Tepes. Momentele astea mici in care oamenii se bucura ca le inveti limba si balmasesti 3-5-10 cuvinte sunt cele mai tari. Sunt momentele care iti zic de fiecare data in cap cand zici ca pleci. Aseara imi arata Paganini pe telefon. In vreo 45 minute am avut timp sa-mi explice si de ce astia nu folosesc verbul “a fi” in propozitii. Am inteles sa nu mai compar gramatica engleza cu rusa ca nu e acelasi lucru. El, nativ, zice ca e o gramatica ce se studiaza la ei in peste 10 ani, deci eu mai am cale lunga. El nu stiu cum sa aseze cuvintele in engleza, eu nu stiu cum sa conjug verbele in rusa. Plus ca mi-a luat o gramada de timp sa-i explic ce inseamna “verb”.

Toate in toate, fac Craciunul cu rusii. O sa impodobim bradul pe sunet de Fuego. glumesc. Craciunul lor e pe 7 ianuarie, de ziua mea si o sa-o faca acasa. Mama Rusia are multe de demonstrat. Nu sunt nici asa betivi, nici atat de prosti pe cat Youtube-ul ne-a pacalit sa credem. Imagineaza-ti ca un om de 40 ani, dublul varstei mele, a stat vreo ora cu mine sa-mi explice alfabetul. Eu scriam pe un post-it, el desena pe altul si imi explica exact, cu exemple, cum se pronunta. Totul pe gratis. Schimb de experienta, de cunostinte, schimb de informatii teoretice. Unde pe pamantul asta as mai putea eu sa fac asta la munca? Sunt fascinata. Cazam altul si asta se imprieteneste cu toti clientii. E cel mai deschis om pe care l-am vazut vreodata aici. Cel mai relaxat, cel mai amuzant. Imagineaza-ti ca in prima zi cand i-am cazat abia stiam sa-i salut si sa le cer pasapoartele. In fiecare zi am mai invatat ceva si la inceput juca un fel de mima sa ma faca sa inteleg ce vrea sa zica. Daca se uita cineva pe camere ar fi zis ca ma joc cu clientul.

Incerc sa ma schimb, sa-mi schimb viata. Incerc sa fac altceva, dar totusi acelasi lucru. Incerc sa nu vorbesc cu nimeni si totusi vorbesc prea mult uneori. Traim in Game of thrones, nu stii in cine sa te increzi. Stand singura intr-un turn iti dai seama ca nu poti si pana la urma nici nu vrei sa traiesti singura toata viata.

L-am visat pe el. Se ingrasase, dar tot el era. I-am zis ca nu-l mai recunosc. Era la fel de inalt. Poate ca iar cere sa scriu despre el. De ce-as mai scrie despre el cand nu sunt in stare sa ma adun sa scriu despre mine? Ii multumesc etern pentru cunostintele transmise, mi-a schimbat viata. M-a facut mai desteapta, mai infipta, mai buna in multe privinte, dar nu o sa-i asum toate creditele pentru ca pana la urma doar EU sunt cea care s-a ridicat. Mai ales ca nu a avut rabdare cu mine sa vada ce o sa devin. A crezut ca-s 0 barat si ca nu o sa ma schimb. Obijnuiam sa zic ca am sta cu el la o cafea peste ani sa-i zic ce am mai facut, sa ma laud. Acum, adevarul este ca nu mai am nevoie de nicio conversatie, de nicio cafea bauta la misto. Nu am nevoie de validarea lui. M-a validat atatia doar afland 2 chestii despre mine. Nu am nevoie de EL sa ma cred intreaga, desteapta sau cu perspective.

Inima ta ce face?

Advertisements

Credite online pentru linistea zilei de maine

Ai nevoie de bani? Grija zilei de maine te tine treaz noptile? Nu ai la cine sa apelezi? Procedeele lungi si complicate ale bancilor te sperie? Ai auzit pana acum de conceptul de credite online? Daca inca nu ai auzit, credem ca este timpul sa iti faci temele! S-ar putea ca o simpla cautare a sintagmei “credite online” sa iti rezolve toate problemele.

Nu te mai ingrijora legat de partea financiara! Noi suntem aici pentru a te ajuta. Suntem o institutie nebancara care iti poate rezolva orice problema in mai putin de 2 timpi si 3 miscari: spune-ne ce iti doresti si in maxim 60 minute vei avea raspuns la cererea ta. Nu ai nevoie de un dosar de documente care sa ateste statutul pe piata muncii. Iei creditul simplu, doar cu buletinul. Nu trebuie sa te deplasezi la sediul bancii, nici sa stai la cozi interminabile pentru a depune dosarul si a explica unui consultant financiar pentru ce ai dori un credit. Noi suntem online 24 ore din 24. Tot ce trebuie sa faci este sa aplici online si sa astepti cuminte raspunsul. Promitem sa iti analizam cererea in cel mai scurt timp. Daca nu ai incredere in mediul online, poti aplica si offline in oricare dintre cele 50 de birouri din toata tara. Este alegerea ta!

Daca ai nevoie de un mic imprumut pana la salariu te ajutam cu placere! Daca ai nevoie de un credit mai mare pe un termen mai lung cu rate mici, tot noi sunte

De-as fi stiut

Unde-am disparut cu totii? Unde-s copiii de alta data?

Unde-s oamenii buni care se ajutau intre ei odata?

Acum daca te ajuta vreun vecin sa torni betoane zici ca a coborat Dumnezu pe pamant si te simti dator o viata intreaga.

Strangi ura in tine ca doar asta te face sa te simti puternic. Nu mai asculti melodii siropoase ca te fac slab si nu mai plangi de fata cu nimeni. Plangi doar cand nu te vede nimeni. Uneori crezi ca ai devenit barbat.

Nu stii cine esti, stii doar ca o etapa se termina si nu stii unde sa te duci inainte. Esti la rascruce si desi nu credeai, te doare ca se termina. Ai o gramada de hartii care demontreaza ce stii, pe unde ai fost, dar in fata unor orbi si prosti nu valorezi nimic. Cauti pamantul promis si jobul de vis. Daca erai mai bogata erai in Bucuresti. Daca erai mai desteapta erai programatoare, dar cine sa invete programare cand nu aveai bani de meditatii la matematica? Cand pe masa mama nu are ce pune in afara de cartofi si paine, la invatat in plus sa-ti stea gandul? Cand abonamentele pe transport sunt din ce in ce mai scumpe, cand nu iti gasesti incaltaminte ieftina, cand nu ai bani sa te duci la o ecografie, cand tata muncea pana in noapte prin straini, jegosi, romani imputiti, cand mama cheama salvarea in fiecare saptamana si nimeni nu stie ce sa-i faca, cand nu ai niciun sprijin din partea cuiva outsider, la programare iti statea tie gandul? Cand nu-ti permiteai o dorinta, vreun deliciu, cand nu aveai 10 lei sa te pensezi la salon, epilat sa visezi? Te ridici din noroi in fiecare zi si intr-un final alergi prin saloane sa te faci frumoasa.

Sa te faci profa de franceza cand sunteti deja indeajuns de saraci si fara viitorul asta al tau? Daca eram mai tupeista ramaneam analist in Bucuresti. Daca eram mai fara limite, scrupule, etc faceam videochat si te salutam din mers dintr-un BMW negru inainte sa ies din tara cu directia Norvegia.

Daca erai mai proasta si mai oportunista te culcai cu un idiot batran si iti permiteai tot ce nu-ti permiti inca, azi. Daca nu ai fi avut orgoliu erai vanzatoare intr-un magazin pe acelasi salariu pe care il iei azi cu draci de aici. Daca faceai facultate in Bucuresti erai economist intr-o companie de top, imbracata intr-o fusta scurta de piele si tocuri cat e iarna de lunga. Veneai acasa facand navetistii sa lesine cand te ridicai de pe scaun. Daca aveai mai multi bani faceai masterul ala in Danemarca si iti permiteai sa-ti deschizi propria afacere, deveneai coach motivational si la final de viata erai al dracu de fericita cu ce facusei si pe cati oameni si copii ai fi reusit sa-i ajuti sa-si schimbe viata.

Daca, daca…

prea multe supozitii.

Nu te poti baza decat pe tine, impingi pe altii de la spate si hai sa faceti ceva impreuna ca viata trece si iadul e aici. Nu exista viata de dupa pentru ca viata asta nu e un dar, e un lung prilej pentru durere. Cand seara, pe perna ta nu poti dormi ca-ti doresti prea multe si ai un psihic, un trup prea slab si te oftici. Te lupti cu tine zi de zi. E usor sa-i ajuti pe altii, sa le dai sfaturi, sa-i tii de mana cand au nevoie. E greu sa te ajuti pe tine. Fara Dumnezeu in lume, nu ai lumina in cale. Oameni buni exista, sunt trimsi direct de sus in viata ta si ti s-a aratat de multe ori ca te iubeste cineva, dar nu destul cat sa crezi ca esti binecuvantata. Cel mult, poti sa spui ca esti norocoasa. Uneori chiar ti-a picat pleasca in cap, dar alteori ai suferit pentru tot ce ti-ai facut. E greu sa te ridici din nimic si el, un alt El decat cel ales, ti-a zis ca tu o sa faci ceva cu viata ta, ca esti motivata sa faci, ca pleci de jos, ca pleci de sub nivelul marii. Nu te plangi, dar niciodata nu o sa uiti ce copilarie saracacioasa ai avut. E trauma ta personala si motorul care te propulseaza in fiecare zi mai departe. Asta pe langa ura catre atatia oameni de rahat care stiu doar sa iti puna piedici.

Maine o noua zi. Alt interviu, alta camasa calcata. Trebuie sa plec de aici. Cat mai repede. Pana nu innebunesc. pana nu pic in depresie. Pana nu ma autodistrug neputand sa refulez pe toate analfabetele.

am avut atatea vise. Atatea asteptari de copil de la o curva de viata. Nu exista soarta, exista doar nesansa. Nu exista doar oportunitati, exista doar omul potrivit la locul potrivit. Exista copii amarati care nu au bani de telefoane si mancare, care viseaza la tableta sau laptop. Copii care joaca fotbal sa scape de saracie. Copii care canta sa isi faca o casa in viitor. Copii care pleaca in capitala sa stranga randurile in camine jegoase, pe banci jegoase, sa-si rupa pantalonii in fund 3 ani pe bancile facultatii, ca sa ce? Ca sa-si bata joc un ospatar si o femeie de serviciu de ei.

Exista profi universitari care vorbesc de meserii care au disparut: cizmar, olar, sudor. Fi-r-ai al dracu, tata ma tine in facultate dintr-un salariu mizer de sudor! Nu poti sa zici asta si taci ingitand in sec in injuraturi cat mai variate. Poti sa dai speranta unei femei de 40 ani. Eu incepeam facultatea, ea se angaja sa lucreze ore in sir in conditii de sclav fara chiloti pe el, o vedeam doar de Craciun si de Paste. Din prima si-a facut camera, si-a luat materiale ca intr-o familie in care tu esti baza, o stie toata lumea, esti totul, tre’ sa fii si barbat daca trebuie! Nevrand sa-i calci pe urme, esti democrata: facem totul impreuna, gandim la unison si de la o vreme sunt si esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat.

Pregateste-te sa urasti lumea pentru a putea sa-ti creezi castelul in care sa-ti iubesti apropiatii. Alunga procrstinarea si fa-ti timp sa inveti. Niciodata nu te opri! Nu te ajuta nici dracu daca nu te ajuti tu. E o lume de rahat, rahat, rahat. Pregateste-te sufleteste sa schimbi lumea in fiecare zi. 50 bani dati unei liceene intr-o gara sa intorc inzecit in prima zi de munca. E destinul sau e Dumnezeul saracilor?

De-as fi stiut ce ma asteapta ca adult nu as mai fi crescut!

Sa faci un copil, sa-l aduci in lumea asta! Trebuie sa fii nebun! Ea trebuie sa fie o eroina!

Atinge-ti visul cu un credit!

Traiesc la tara. In 2017. Viata nu este nici grea, nici usoara. Este suportabila si noi avem puterea de a crea momente memorabile. Traim intr-o lume intr-o continua schimbare. Tehnologia ne schimba viata cu motivul ca ne-ar usura-o, dar uneori ne simtim singuri. Interactiunea umana este limitata. Uneori zilele noastre suna cam asa: dormit, mancat, mers la job, spalat, mancat, dormit si iar de la cap.

Traim cu frica. Frica de a pierde tot, de a fi umiliti, de a ne irosi viata intr-un cuvant. Incercam sa profitam la maxim de timp desi ne simtim din ce in ce mai obositi. Sentimentele isi fac loc cu greu intr-o lume in care banii conteaza cel mai mult. Familia ramane de cele mai multe ori pe ultimul loc. Pretindem ca suntem atenti la sanatate, ca ne intereseaza ce mancam, dar ne lasam condusi de marile hypermarketuri. Mancam ce ne zic ei ca ar fi bun. La radio auzim cum micii producatori din Romania nu reusesc sa penetreze piata si pierd produse viabile, legume si fructe cu un gust adevarat, iar noi mancam rosii din Italia si fructe din Turcia. La un moment dat ne dam seama ca nu mancam lucruri cu gust. Problemele de sanatate apar si intrebarile noastre raman fara raspuns.

Am un vis personal, o viziune proprie, neindusa de nimeni cum sa odata stabilita la casa mea vreau sa imi aleg singura mancarea ce o sa o mananc si alimentele pe care le voi folosi. Salariile in orasul meu nu sunt SF, dar cu putin efort obiceiurile vechi si implicit proaste se pot schimba. I-am spus prietenului meu ca m-am saturat sa mananc copane si ciocanele de la supermarket. Vreau sa mananc legume din curtea mea. A zis si el ca am dreptatea mea si ca isi doreste acelasi lucru pentru noi. Prima data am zis ca trebuie sa o luam incet. Asa ca am inceput sa cumpar seminte de diverse legume si mai tarziu rasaduri de rosii, ardei. Un vecin a vazut ce am inceput sa fac si mi-a facut cadou rasad de ardei si vinete. Unchiul meu m-a ajutat sa plantez pana si ridichii care s-au facut monstruos de mari. Invatata cu ridichiile dulci, lipsite de gust din magazine, nu am putut sa mananc ridichiile mele eco care usturau de mama focului. Prietenul meu mi-a adus rasad de rosii cherry si de varza alba. Apoi am vorbit cu el despre faptul ca as vrea sa mananc doar carne de curte. Ma gandeam sa imi cumpar pui. Faza era ca in afara de pui de carne si de oua, as fi vrut pui de curca si rate. Nu aveam cotet pentru ele, cusca, adapatori sau hranitori. Nu mai zic de cereale, concentrate, vitamine, verdeata si tot ce le-ar mai trebui. Nu stateam prea bine cu banii, asa ca am inceput sa cautam pe internet informatii despre credite rapide in Bucuresti. Poate suna ciudat, dar am reusit imposibilul. Credite pe bune este o institutie care ofera credite celor care au nevoie de bani. Procesul nu este lung, nici complex. Dupa ce am citit tot ce ne interesa am fost contactati in 30 min si in cel mai scurt timp am primit acordul: banii urmau sa vina pentru micul meu vis cu agricultura. Am fost cea mai fericita! Am primit banii in aceeasi zi si i-am investit in cele mai de calitate echipamente. Am cumparat pui de care am avut mare grija, am muncit, am pus iubire si grija in tot ce am facut si am reusit! Mi-am schimbat viata in bine. Traiesc mai sanatos, mananc doar ceea ce cresc in curte si nu imi vine sa cred cata neincredere am intampinat la inceput. Parintii mi-au zis ca m-am tampit, vecinii ziceau ca nu are rost, ca o sa-mi moara toti, ca nu stiu eu sa am grija de animale, nu stiu eu sa ud legumele sau sa le copilesc.

Din aceasta experienta am inteles ca daca am incredere in mine si depun suficient efort neintrerupt pot face tot ce imi doresc. Se zice ca banii sunt ochiul diavolului. Eu nu cred asta. Eu cred ca banii sunt doar un mijloc prin care se poate face, schimba ceva. Omul este cel care alege cum ii foloseste. Cred ca se pot face foarte multe lucruri bune cu banii si am de gand sa ii folosesc intr-un scop pozitiv, sa imi ajut familia si pe cei iubiti.

Marius Calugaru este cel de la care am aflat de concurs.

12 iulie

Azi este o zi speciala. Azi ne-am intalnit. La inceput nu-ti dadeam vreo sansa ca mi-era frica de tot, ca o sa ma ranesti ca atatia inaintea ta, ca o sa fiu dezamagita si o sa fug departe. Mi-a luat mult sa inteleg ca esti diferit, ca nu o sa ma ranesti niciodata. Cand mi-ai zis, in pat, pe intuneric, cand nu puteam dormi niciunul ca ti-ai propus sa fii tu tot ce nu au vrut sa fie altii, ce nu au putut sa fie, m-am topit. Te-am facut sa plangi odata si mi s-a rupt inima cand am realizat ca ma iubesti prea mult de plangi pentru mine. Mi-era greu sa vad ca ma iubeste cineva in afara de iubirea de psihopat a primului, un idiot din 1000 de puncte de vedere. Mi-e scarba numai cand ma gandesc la el, cat l-am iubit. Ca ce? Ca o proasta ce eram. Mi-am irosit cei mai frumosi ani din viata cu el. Ca sa ce? Ca sa am ce regreta.

Am trecut prin multe impreuna in anul asta. M-ai ridicat de mii de ori. Mi-ai sters lacrimile de pe obraz si m-am topit la atingerea delicata a degetelor tale care au invatat sa fie blande cu mine.M-am topit de mii de ori pentru ca am fost ghetar. Ma retrasesem in lumea mea sa nu mai fiu ranita de vreun tip autoritar, dar sexi. Vreun zeu cu ochi de zmeu, mai pensat si epilat decat mine, paranoic si rece, inteligent si dur. Un luceafar fara speranta traind intr-o lume in care eu nu am ce cauta. O lume in care nu mai vreau sa ajung. Un copil a fost intrebat odata ce vrea sa fie atunci cand o sa fie mare. A raspuns ca vrea sa fie fericit. Asta o sa fac eu: o sa fac orice lucru ma face fericita.

Te-am intalnit pe tine intr-un moment cand voiam doar o voce in telefon. Am vrut un prieten-prieten care a devenit cel mai bun prieten si acum e jumatatea mea. Nu cred ca ma insel. Abia astept sa ne sarutam pe plaja fierbinte la 7 dimineata si noaptea tarziu cand briza imi face parul creasta de cocos. Abia astept sa ne pierdem in multime. Abia astept sa fim doar noi doi. Astept concediul asta de 2 ani. Astept zilele astea doar cu tine de mult timp. Nu ma pricep sa scriu despre lucrurile bune din viata mea. E ciudat sa ma simt completa. Eram goala de secrete in bratele tale cand am inceput sa plang. Lacrimile imi siroiau pe obraji si ma ardeau. Am suferit prea mult sa ma las calcata in picioare de atatea fosile jegoase. Am suferit prea mult sa ma las batuta acum. Tu ma stii prea bine. E randul meu sa fiu fericita si nu o sa renunt asa usor. Sunt asa fericita ca imi vine iar sa plang.

O sa am grija de tine cum ai si tu de mine. O iubire cu pupaturi pe maini si pe obraji stand in genunchi langa patul meu sa nu ma trezesti dupa ce rup patul dupa turele lungi de munca. Am gasit ce cautam si o sa trec peste orice diferente. As putea sa desenez o harta a sufletului meu din pistruii de pe spatele tau. As putea sa stau o zi intreaga cu mainile in parul tau cand blond, cand roscat. Cu degetele tale lungi si pistruiate desenez noaptea constelatii pe cerul intunecat. Singura iubire reala, adevarata care nu doare.

O iubire cu tipete la telefon cateodata si saruturi cand ne vedem. Un fel de circ fara circ. O iubire fara nabadai ca la final nici nu mai stim de ce urlam la tine. Mi-a trecut si tu ai uitat. e bine asa!

Cogito ergo sum